AcasăRabbi ziceTrăiască lupta pentru pace!

Trăiască lupta pentru pace!

Mai zilele trecute, la o emisiune pe unul dintre canalele de ştiri, l-am găsit pe interesantul europarlamentar („interesant” e cel mai binevoitor epitet la care am putut apela) Cristian Preda răspunzând cum vrea unghiile lui la ce întrebări are el chef. Flecăreala de talkshow n-ar fi meritat comentată dacă nu ar fi existat o întrebare şi răspunsul agitat al fostului consilier al lui Traian Băsescu.

Există superstiţia că domnul Preda ar fi teribil de deştept şi echipat cu un cojoc foarte competent, chestie pe care eşti liber să o accepţi sau ba – aşa funcţionează treaba cu superstiţiile. Invariabil, toate răspunsurile domnului cu pricina, indiferent de întrebare, decolau de pe cosorul lui Moceanu şi aterizau pe sula lui Bubulea. Până la un punct. Mai exact până la o întrebare. Şi acea întrebare a venit, referindu-se la scandalul interceptărilor telefoanelor unor şefi de stat occidentali de către serviciile speciale americane. Ăla a fost momentul! Momentul în care domnul despre care vorbesc a schimbat draperia şi a tras-o tare pe „şi voi aţi omorât negri!”.

Toate încercările moderatorului de a obţine un răspuns parcat regulamentar faţă de întrebarea pusă au fost în zadar. Preda o ţinea langa cu ce ştia el „lipsa de democraţie în Rusia”. Moderatorul insista „Parisul s-a arătat extrem de nemulţumit de interceptări, Berlinul a reacţionat cu aceeaşi nemulţumire”, dar degeaba. Preda o ţine pe a lui, adică asta e grija noastră, când în Rusia nu există o îndeajuns de mare libertate a presei, grija asta o avem noi? Şi dă-i cu anti-rusismul de bodegă, şi combate cu draci, şi ţin’te fraze întortocheate şi nervi de recuzită, că uite, monşer, ai dracu’ ruşi cum nu respectă ei regulie democraţiei şi ce boi sunt ăştia care îl aplaudă pe Putin pentru că a împiedicat bombardarea Siriei. Moderatorul, căpos, mai face o tentativă să îl tragă pe agitat înapoi, pe derdeluşul întrebării, iar Preda e aproape panicat, speriat, că se vede la televizor, că se află, că ambasada ia notiţe şi e musai, dar foarte musai să se vadă cât de tare apără el imperiul şi cum fentează întrebarea sărind iar ca Didina din tramvai la aceleaşi fraze despre frigul de la Moscova.

Toată prosteala asta n-ar fi meritat luată în seamă dacă nu ar fi existat acolo ceva îngrijorător. Întrebarea era simplă, situaţia la  care se referea era evidentă, răspunsul ar fi trebuit să fie aidoma. Nu mai era vorba de datul la întors care se poartă când e vorba despre subiecte dâmboviţene, nu ne aflam într-o situaţie în care să ne luptăm cu echivocul, nici nu existau ambiguităţi etice, lucrurile erau simple şi clare. Cu toate astea, am observat la domnul Preda o reală panică atunci când a fost pus în situaţia de a răspunde, la un post românesc de ştiri, unei întrebări simple, despre o tâmpenie a americanilor. Domnul Preda fiind europarlamentar! Anti-rusismul de defilare, vehemenţa pe care încerca să şi-o fabrice, cabotinismul greţos, toate astea nu încercau decât să camufleze spaima reală că ar putea fi observat, notat, pus la index pentru că s-a aflat în studio când nişte cetăţeni făceau comentarii răutăcioase la adresa Uniunii Sovietice marelui imperiu american. Şi repet: Preda e europarlamentar.

Ăsta e încă un simptom al unei boli de care nu ştiu cum vom scăpa.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. Eh, ‘om scapa cand n-o mai exista marele imperiu „‘Murrica” si-o sa fim „scapati” pana o sa vina sa ne lumineze alt Mare Licurici. Traiasca democratia’n’such.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...