Mai zilele trecute, la o emisiune pe unul dintre canalele de ştiri, l-am găsit pe interesantul europarlamentar („interesant” e cel mai binevoitor epitet la care am putut apela) Cristian Preda răspunzând cum vrea unghiile lui la ce întrebări are el chef. Flecăreala de talkshow n-ar fi meritat comentată dacă nu ar fi existat o întrebare şi răspunsul agitat al fostului consilier al lui Traian Băsescu.
Există superstiţia că domnul Preda ar fi teribil de deştept şi echipat cu un cojoc foarte competent, chestie pe care eşti liber să o accepţi sau ba – aşa funcţionează treaba cu superstiţiile. Invariabil, toate răspunsurile domnului cu pricina, indiferent de întrebare, decolau de pe cosorul lui Moceanu şi aterizau pe sula lui Bubulea. Până la un punct. Mai exact până la o întrebare. Şi acea întrebare a venit, referindu-se la scandalul interceptărilor telefoanelor unor şefi de stat occidentali de către serviciile speciale americane. Ăla a fost momentul! Momentul în care domnul despre care vorbesc a schimbat draperia şi a tras-o tare pe „şi voi aţi omorât negri!”.
Toate încercările moderatorului de a obţine un răspuns parcat regulamentar faţă de întrebarea pusă au fost în zadar. Preda o ţinea langa cu ce ştia el „lipsa de democraţie în Rusia”. Moderatorul insista „Parisul s-a arătat extrem de nemulţumit de interceptări, Berlinul a reacţionat cu aceeaşi nemulţumire”, dar degeaba. Preda o ţine pe a lui, adică asta e grija noastră, când în Rusia nu există o îndeajuns de mare libertate a presei, grija asta o avem noi? Şi dă-i cu anti-rusismul de bodegă, şi combate cu draci, şi ţin’te fraze întortocheate şi nervi de recuzită, că uite, monşer, ai dracu’ ruşi cum nu respectă ei regulie democraţiei şi ce boi sunt ăştia care îl aplaudă pe Putin pentru că a împiedicat bombardarea Siriei. Moderatorul, căpos, mai face o tentativă să îl tragă pe agitat înapoi, pe derdeluşul întrebării, iar Preda e aproape panicat, speriat, că se vede la televizor, că se află, că ambasada ia notiţe şi e musai, dar foarte musai să se vadă cât de tare apără el imperiul şi cum fentează întrebarea sărind iar ca Didina din tramvai la aceleaşi fraze despre frigul de la Moscova.
Toată prosteala asta n-ar fi meritat luată în seamă dacă nu ar fi existat acolo ceva îngrijorător. Întrebarea era simplă, situaţia la care se referea era evidentă, răspunsul ar fi trebuit să fie aidoma. Nu mai era vorba de datul la întors care se poartă când e vorba despre subiecte dâmboviţene, nu ne aflam într-o situaţie în care să ne luptăm cu echivocul, nici nu existau ambiguităţi etice, lucrurile erau simple şi clare. Cu toate astea, am observat la domnul Preda o reală panică atunci când a fost pus în situaţia de a răspunde, la un post românesc de ştiri, unei întrebări simple, despre o tâmpenie a americanilor. Domnul Preda fiind europarlamentar! Anti-rusismul de defilare, vehemenţa pe care încerca să şi-o fabrice, cabotinismul greţos, toate astea nu încercau decât să camufleze spaima reală că ar putea fi observat, notat, pus la index pentru că s-a aflat în studio când nişte cetăţeni făceau comentarii răutăcioase la adresa Uniunii Sovietice marelui imperiu american. Şi repet: Preda e europarlamentar.
Ăsta e încă un simptom al unei boli de care nu ştiu cum vom scăpa.
Eh, ‘om scapa cand n-o mai exista marele imperiu „‘Murrica” si-o sa fim „scapati” pana o sa vina sa ne lumineze alt Mare Licurici. Traiasca democratia’n’such.
Dar despre agenti platiti n-ati auzit?!Ma mir!
Mda, n-am inteles de unde-i vine faima asta de baiat destept d-lui Preda. N-a confirmat niciodata.
Wow!
KONET,FILMA!
Oare toti europarlamentarii romani sunt asa?
Oare au epoleti sau sunt doar obedientii noului tatuc?
Sau au IQ de EBA?