AcasăRabbi ziceDa' noi azi nu...

Da’ noi azi nu mai protestăm puţin?

Relaţia noastră cu statul a devenit, cumva, uşor rezumabilă, fără acolade, ghilimele sau note de subsol: dumnealui statul se şterge de năduşeală pe noi, iar noi ne proptim mâinile în şold, ca precupeţele, şi protestăm, topind vocalele într-o sonoră şi prelungită huiuială. Aşa funcţionează democraţia mutant cu care ne jucăm noi de ani buni.

Orice ciumete, devenit demnitar, cu leafă de la stat carevasăzică, maşină ecologică la dispoziţie, care nu merge cu benzină, ci cu bani publici şi telefon de la buget, îşi scutură mătreaţa de pe reverul sacoului, îşi drege vocea, apoi, cu o voce brusc transpirată de greutatea funcţiei, purcede la cuvenita şi rânduita muştruluială a boilor de cetăţeni care nu pricep nimic din sofisticatul balet cu struţi şi hipopotami al guvernării. Cum schimbă treningul de angro cu sacoul demnitarului, ciumetele devine competent în orice, gureş, are o poză superioară şi e mereu iritat de îndărătnicia măgarilor ăştia de cetăţeni, care nu pricep că putoarea pe care a proptit-o într-o funcţie publică bine plătită, derbedeul pe care l-a înfipt el prin nu ştiu ce comisie de privatizare sau şmecherul cu care face el tot felul de învârteli, toţi ăstia sunt parte a unui plan complex, bine ticluit, de propăşire a capitalismului la litru şi revărsare a căcălău de bunăstare peste ţară. De fapt el nici nu mai spune „cetăţeni”. Pentru că, devenit demnitar, deci important, competent şi cu un IQ dilatat spontan, ciumetele are dicţia alterată, e mai afectat, străpuns de fior metafizic, tulburat de tavanul văzduhului, pe care îl atinge cu creştetul, ba dacă vrea poa’ să dea cu deştul în el, iar atunci, cum ziceam, în mod natural, dicţia i se schimbă, în loc de „cetăţeni” rosteşte şuierat „şetăseeeni”, în loc de „ţară” spune „ţeră”, iar în loc de „noi” spune „eu”. Acesta din urmă nici nu mai e un defect de dicţie, ci o introducere a dreptului penal în discuţie.

Ciumetele are grijă să îţi amintească mereu că ai datoria, ca şetăsean, să votezi, să îţi plăteşti taxele şi să te duci dracului. Şi să taci. Dacă, totuşi, te manâncă în cur şi te trezeşti vociferând, protestând aiurea, ca boul, crezând că e vreo mare ispravă, atunci ciumetele o să constate, rânjind cu gingiile la vedere, că e dreptul tău, că aşa e în democraţie. Cu alte cuvinte, te anunţă, într-un limbaj corect politic, că i se rupe. Nu se ştie ce, dar i se rupe. Până atunci i se fâlfâia, dar de atâta fâlfâit a început să i se rupă. Şi cu asta basta. Raporturile sunt clare. Tu eşti şetăsean, deci bou prin definiţie, iar nimic din ce faci sau spui nu schimbă asta. El e ciumete, deci competent, înţelept şi echipat cu viziune, aşa că poţi să-l pupi în cur sau să te duci dracului. Sau să protestezi, că e tot aia.

De partea astalaltă, cetăţeanul, tâmpit şi ignorant, nerealizând că a devenit, de fapt, şetăsean, o ţine langa cu damblalele lui, citând din constituţie, invocând principii, stând rebegit în ploaie şi îngăimând tot felul de parascovenii despre ţară ( boul nu ştie că acum e „ţeră”!), dreptate, prosperitate şi alte rahaturi. Pe urmă i se alătură încă un nedumirit, apoi altul şi mormăiala devine un fel de protest. Ciumeţii nu se cruţă şi ţin lanţ cu prostiile şi borfăşiile; dincoace, cetăţenii-şetăseni  îi dau şi ei cu goarna, protestând abitir, în oftica buletinului meteorologic, doar-doar s-o vedea în Schengen că ne-am prins cum e cu democraţia.

Prisosul de grozăvii ale puterii, firesc, naşte o inflaţie de proteste. În inflaţie valoarea s-a dus naibii, dar nu contează. Conştiincios, sârguincios, cetăţeanul protestează zilnic, că i-a zis lui ciumetele devenit demnitar că aşa e în democraţie. Şi deocraţia trebuie apărată, pentru că, nu e aşa, altfel ne aşteaptă dictatura, chestia aia urâtă, în care ciumetele face ce-l taie capul, iar noi nu mai avem voie să protestăm. Dar ciumetele face şi acum ce-l taie capul. Şi nu e doar unul. Aşa că musai, dar musai, să o ţinem ţuţ cu protestele că altfel se duce dracului democraţia, monşer. Şi de noi depandă! Juma de condiţie e deja îndeplinită, dictatura pândeşte de la demisol, aşa că: Şetăşeni! Nu vă lăsaţi! Protestaţi zilnic, pentru că trebuie să păstrăm ţerei democraţia! Vivat!

Acesta nu este un pamflet. Nu ştiu ce mama dracului este.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

  1. Exemplifica Augustus Scriban termenul de „pălmaș” astfel:”Țăran codaș fără boĭ saŭ numaĭ c´un boŭ.”
    Șetăseanul are, după cum se vede, o problemă de poziționare (hai cu elitismele) hermeneutico-mefiată pe palierul (cică) democratic, vezi bine, al țerii!

    • Boul protesteaza, crezandu-se promotorul democratiei. Ei, domnii, nici nu se deranjeaza. Stiu bine ca boii se plictisesc si pleaca acasa la un moment dat. Si, pana la urma, ce mare pericol prezinta si boii astia, chiar adunati in numar mare? Ca banii si fraiele sunt la domni. Iar domnii stiu mai bine ce e de facut, nu? Indiferent ce-i nemultumeste pe boi, maine se vor intoarce la munca, racoriti dupa atata strigare si vor pune umarul la propasire. Eu tot sper ca boii sa devina armasari, dar cred ca am vazut cam multe filme.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...