Marţi – scurte, dar rele

Şi a venit şi ştirea despre aleasa lui Liviu Dragnea pentru şefia anti-corupţiei şamdirididam, din cadrul ministerului pe care cu onor îl călăreşte mustăciosul teleormănean. Cum Mioriţa era indisponibilă, iar pentru Dragnea criteriul etno e esenţial în desfăşurarea sângeroasei bătălii cu dezvoltarea regională, s-a apelat la una bucată folcloristă, jună şi înzestrată cu nuri intransigenţi. Că ce dovadă mai bună că acolo se dă la gioale corupţiei poate fi, decât numirea şefei de la castrarea corupţiei pe bază de pile?

Nu ştiu ce ghiveci o ieşi din reorganizarea teritorială gândită de domnul Dragnea, cum sunt convins că nici el nu ştie, dar asta nici nu contează. După multele legende ( nu scăpăm de folclor) despre complexitatea şi varietatea trăirilor erotice ale domnului Dragnea, după întâmplarea cu juna devenită deputată pe bază de ochi foarte frumoşi, acum, odată cu implicarea canalului Etno TV şi a Marioarei Murărescu în lupta împotriva corupţiei dezvoltate regional, avem o certitutine: Liviu Dragnea are acvariu!

***

Eşecul privatizării CFR Marfă e un eşec – am citat dintr-un mare specialist în economie, care graseiază teribil de mult la televizor. Bun. Am lămurit-o, huo Ponta, la oase,bă! Adică, după Oltchim, am mai făcut o dată rahatul praf şi am strănutat spre el. Mai că îţi vine să te întrebi dacă încăpăţânarea cu care se rasolesc procesele astea nu are în spate un grozav plan dibaci prin care… Prin care ce? Şi pe urmă… să-i bănuieşti pe ăstia de dibăcie, de gândire sistematică, asta e o mare şi „nedreaptă nedreptate” ( am citat iar din specialist).

Acum că ne-am lămurit că eşecul e eşec şi nu borş cu perişoare, tre’ să ne hotărâm. Pentru că vine specialistul şi constată că:

a) nenea ăla de la GFR e un cârnat, incapabil, nepriceput, iar dacă CFR Marfă pica pe mâna lui era jele;

b) cineva trebuie să-şi dea demisia pentru că privatizarea nu s-a finalizat, pentru ca nefinalizarea e o tragedie iar pentru CFR Marfă va fi… jele.

***

Ştiţi bancul cu rabinul şi necăjitul care venind sa ceară povaţă e pus să-şi înghesuie orătăniile în casă, iar apoi, cănd scapă de ele, are impreisa că s-a pricopsit? Cam aşa arată istoria cu Ponta şi taxele. Deci, hai, bre, bucuraţi-vă: nu creşte cota unică, nu creşte TVA, se reduce cândva, la mişto CAS. Există şi o mică veste rea: creşte preţul la benzină cu 8%. Că altfel, cică, n-au cu ce face autostrăzi. Purcoiul de bani pe care îl plătim deja ca taxe, accize şi biruri pentru drumuri fiind folosit pentru angajarea unei firme de detectivi care să găsească contractul cu Bechtel.

Când mai vine Ponta şi ne anunţă ca ne dă veşti bune, din ciclul: nu vă măresc taxele deja foarte mari, pe care le-am socotit foarte mari când eram în opoziţie şi pe care am promis că le reduc, să-l anunţe pe cineva că poate da şi veşti mult mai grozave din ciclul „nu vă”. De exemplu: nu vă calc cu maşina, nu vă împuşc.