Acasăcacatul in artaSă pari deştept

Să pari deştept

E la modă să pari deştept. Să fii deştept e altă probă, din altă competiţie, e un joc de barbut al destinului. La modă e să pari deştept, doar despre asta e vorba, despre luciul sidefiu al aparenţelor, despre mecanica încălecării formei pe gloaba fondului. Iar dacă vrei să pari deştept trebuie să te foloseşti de sculele potrivite, să faci întocmai ceea ce ai văzut la alţii, care deja au reuşit în demersul ăsta, să maimuţăreşti fiecare mişcare a celor care trec deja drept pricepuţi în activitatea asta, să îţi asortezi şosetele cu cravata lor, să boloboroseşti cuvinte înghesuite după acelaşi tipic. Pur şi simplu să faci tot ceea ce trebuie pentru a reuşi să pari ceea ce deja ei par.

Ca să poţi părea deştept – pentru că e la modă asta, v-am spus- ideal ar fi ca mai înainte de orice să nu fii cu desăvârşire tâmpit, dar condiţia asta nu e o poartă de netrecut. Dacă îţi construieşti un cerc de guguştiuci disponibili, cu minimă echipare intelectuală, dar cu palme bine deprinse, gata să aplaude orice inepţie, cu gâtlejuri exersate, pregătite să hohotească la orice prostioară, atunci lucrurile sunt în regulă, te afli pe drumul cel bun. Până la urmă, în societatea asta a orbitoarelor aparenţe, există o industrie întreagă care vinde năluci, există facultăţi care pregătesc specialişti pricepuţi la a face orice să pară orice altceva.

Nebunia începe atunci când dornicii de a părea încep să vorbească. Pentru că, în uzina aparenţelor, există o regulă: pentru a părea deştept e fundamental să vorbeşti altfel, la limita inteligibilului, împopoţonat cu toate termopanele vocabularului, încărcând tavanul frazei cu cât mai complicate ipsoserii până când totul devine o fornăială incomprehensibilă, dar pulverizând în preajmă damf de savantlâc superior, duhoare de erudiţie cu guşă. Cel mai simplu e să maimuţăreşti vorbirea celor care deja au certificat de deştept de la comitetul de cetăţeni însărcinat cu evaluarea chestiunii. Bunăoară Pleşu. Musai să vorbeşti ca el. Poate îţi lipseşte umorul, poate priza de neologisme îţi dă şocuri şi fibrilaţii, mai mult ca sigur tusea stilistică te lasă fără oxigen, dar te prefaci iscusit, pentru că nimeni nu îţi cere să fii întocmai, nici nu îţi propui asta, ci doar să pari.

Ajung astfel să citesc sau să aud expiraţiile atâtor avântaţi în această grozavă întreprindere, încăpăţânându-mă, făra rost, de cele mai multe ori, să deşir ghemul de cuvinte cu nădejdea de a da, în cele din urmă, de un fir întreg, nu doar de un ghemotoc de scame strident colorate. Şi de cele mai multe ori nu reuşesc – de vină va fi fiind doar lipsa mea de iscusinţă. Fraza savantului aspirant nu înseamnă nimic, ca şi dânsul doar trebuie sa pară că ascunde un înţeles. Regula neologismelor crăcănate în frază, fără legătură cu zidăria, doar rezemate de perete, la vedere, presupune un epuizant efort de descâlcire. Stilistica monstruoasă, legea împlacabilă a cuvintelor cu multe silabe, totul e atent construit încât să dea aparenţa textului profund, dar zăvorât în pivniţe ermetice, la care doar iniţiaţii pot ajunge. În acele pivniţe, de fapt, bălteşte în zoaie nimicul, iar zidul e copleşit de mizeria igrasiei.

„Asperităţile unei incongruente definiţii sociale, în care randomizarea statusului eludează principiile cauzalităţii, transformă cu celeritate manifestul discursiv în abulică indiferenţă cu tendinţe cronicizante” -zice naratorul, convins că tocmai a înfipt degetul în buricul înţelepciunii. Altul constată că „emergenţa exclusivului în creuzetul social sublimează aspiraţiile segmentului pauper”. Iar, în fine, ultimul exemplu, e poliglotul confuz, care nu mai ştie unde se termină o limpă şi unde începe alta: „dacă targetul pe care suntem focusaţi e acivabil, atunci no problem, why not, putem discuta despre bonusarea performance-ului, dar doar pentru top executive”.

Aşa se întâmplă uneori că vrând cu orice preţ să pari ceva, reuşeşti cu prisos să pari altceva. Exact pe dos.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....