AcasăRabbi ziceChitara de dincolo de...

Chitara de dincolo de zid

Se întâmplă, prieteni, că uneori simt cum mă sufoca neputinţa. Ştiţi, nu mă îndoiesc, cum este când se întâmplă asta, când tare ţi-ai dori să poţi face de unul singur ceea ce n-au făcut alţii, când poţi împlini ceva care se întâmplă să fie la îndemâna unor oameni care au ales să nu facă nimic, ceva ce tu ai face de unul singur dacă nu te-ar sugruma, dacă nu te-ar apăsa ca un giulgiu de plumb blestemata asta de neputinţă. Pentru tine e neputinţă, pentru alţii e doar un fleac, care s-ar putea împlini cu uşurinţă dacă lor le-ar veni cheful. Şi de cele mai multe ori nu le vine.

Apoi descoperi că, în zidirea asta strâmtă a neputinţei, e un prin care poţi întinde o mână şi poţi, totuşi, face ceva, puţin, dar îndeajuns de însemnat. Te întorci atunci spre zidul în spatele căruia se ascund semenii tăi şi îţi dai seama că îi poţi striga şi s-ar putea întâmpla o minune: prin zidul acela să răzbată o mulţime de mâini gata să ajute. Asta fac acum: strig. Aşa cum am făcut-o şi altădată când unul de al nostru, unul dintre noi, cei puţin putincioşi, are nevoie de noi.

Găsiţi aici povestea lui Ioan Bănescu. Pipăind locul, veţi găsi şi locul prin care puteţi întinde mâna care să ajute, care să mângâie. Pentru că o mână întinsă poate face şi asta, nu doar să ceară. Poate nu vă place cum e scris textul celor de la Antena 3, poate nu vă place Antena 3, ba e foarte posibil ca eu însumi să vă scot din sărite – nimeni nu vă cere să schimbaţi asta. Dar dincolo de zid e o chitară. O chitară care aproape a amuţit. Aţi ţinut vreodată o chitară în mâini? Hai, recunoaşteţi că nu ştiţi cum se cântă la o chitară. Eu nu ştiu. Dar am aflat cum o pot face să cânte. Şi dacă eu pot, puteţi şi voi.

Dacă aţi vedea un copil în primejdie de a se îneca, nu mă îndoiesc, i-aţi sări în ajutor, i-aţi salva viaţa. Dacă aţi zări un copil în primejdie, oricare ar fi ea, ştiu bine că nu aţi zăbovi şi v-aţi grăbi să-i veniţi în ajutor. O puteţi face şi acum. Trebuie doar să vă amintiţi cine sunteţi, cum sunteţi şi cum vă doriţi să fim cu toţii. Ştiu că nu aşteptaţi răsplată, dar vă promit: ea va exista. Pentru puţină vreme, pentru o clipă doar, veţi observa că zidul a dispărut şi puteţi vedea dincolo de el. Iar dincolo de el vă veţi găsi pe voi înşivă. Şi veţi auzi cântecul chitarei.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...