Se întâmplă, prieteni, că uneori simt cum mă sufoca neputinţa. Ştiţi, nu mă îndoiesc, cum este când se întâmplă asta, când tare ţi-ai dori să poţi face de unul singur ceea ce n-au făcut alţii, când poţi împlini ceva care se întâmplă să fie la îndemâna unor oameni care au ales să nu facă nimic, ceva ce tu ai face de unul singur dacă nu te-ar sugruma, dacă nu te-ar apăsa ca un giulgiu de plumb blestemata asta de neputinţă. Pentru tine e neputinţă, pentru alţii e doar un fleac, care s-ar putea împlini cu uşurinţă dacă lor le-ar veni cheful. Şi de cele mai multe ori nu le vine.
Apoi descoperi că, în zidirea asta strâmtă a neputinţei, e un prin care poţi întinde o mână şi poţi, totuşi, face ceva, puţin, dar îndeajuns de însemnat. Te întorci atunci spre zidul în spatele căruia se ascund semenii tăi şi îţi dai seama că îi poţi striga şi s-ar putea întâmpla o minune: prin zidul acela să răzbată o mulţime de mâini gata să ajute. Asta fac acum: strig. Aşa cum am făcut-o şi altădată când unul de al nostru, unul dintre noi, cei puţin putincioşi, are nevoie de noi.
Găsiţi aici povestea lui Ioan Bănescu. Pipăind locul, veţi găsi şi locul prin care puteţi întinde mâna care să ajute, care să mângâie. Pentru că o mână întinsă poate face şi asta, nu doar să ceară. Poate nu vă place cum e scris textul celor de la Antena 3, poate nu vă place Antena 3, ba e foarte posibil ca eu însumi să vă scot din sărite – nimeni nu vă cere să schimbaţi asta. Dar dincolo de zid e o chitară. O chitară care aproape a amuţit. Aţi ţinut vreodată o chitară în mâini? Hai, recunoaşteţi că nu ştiţi cum se cântă la o chitară. Eu nu ştiu. Dar am aflat cum o pot face să cânte. Şi dacă eu pot, puteţi şi voi.
Dacă aţi vedea un copil în primejdie de a se îneca, nu mă îndoiesc, i-aţi sări în ajutor, i-aţi salva viaţa. Dacă aţi zări un copil în primejdie, oricare ar fi ea, ştiu bine că nu aţi zăbovi şi v-aţi grăbi să-i veniţi în ajutor. O puteţi face şi acum. Trebuie doar să vă amintiţi cine sunteţi, cum sunteţi şi cum vă doriţi să fim cu toţii. Ştiu că nu aşteptaţi răsplată, dar vă promit: ea va exista. Pentru puţină vreme, pentru o clipă doar, veţi observa că zidul a dispărut şi puteţi vedea dincolo de el. Iar dincolo de el vă veţi găsi pe voi înşivă. Şi veţi auzi cântecul chitarei.
Facebook Comments