AcasăRabbi zicePe-un picior de week...

Pe-un picior de week end, pe-o gură de canal…

Scârbili alea l-au schimbat pe Mitică Dragomir de la bulibăşia Ligii Profesioniste- carevasăzică de Fotbal. Asta e o ştire care mă interesează la fel de mult ca studiile alea despre ce muzică trebuie să asculte pătrunjelul ca să devină palmier. Dar naţia noastră, reorganizată teritorială, revizuită constituţional şi cu gaze la şisturile maţelor e mult mai interesată de afurisirea şi caterisirea lui Mitică decât de intrarea Burundi în Schengen, aşa că putem cheltui niscaiva litere pe subiectul ăsta.

Mitică, om demn, cu salon de nunţi-divorţuri-parastase-avorturi e trecut prin viaţă şi puşcărie aşa că ştie bine până unde poate lăsa oftica să se schimbe pe gâlceavă. Mai trânteşte o sudalmă pe curvili care l-au trădatără, mai împinge o flegmă prin strungăreaţă pe politicienii care l-au lucrat la cusături, dar fără prea mare tămbălău, că la DNA e program non-stop, ca la Stela Sifilista. Altfel, sigur, fair play, că aşa e în sport, îl felicită pe Gino Iorgulescu pentru că ăla e băiat bun (jigodia naibii), vine din fotbal (canalia) şi e un bun meseriaş ( scârba dracu’!).

Dincoace, microbeţii sunt ambetaţi de fericire că s-au văzut scăpaţi de Mitică. N-au scăpat ei de Băsescu nici cu referendum, dar aia nu se pune, că era în grupe, acum însă sunt fericiţi că l-au belit pe Mitică, deci fotbalul românesc o să fie o veselie şi o bucurie ca în clipurile cu manelişti. Că Mitică e un caltaboş se ştie, nu trebuie să fii perspicace ca Vanghelie ca să te prinzi de asta, dar ce le-a scăpat microbeţilor copleşiţi de fericirea de a se vedea scăpaţi de Dragomir e cine sunt ăia care au votat ieri la LPF: de-alde Pinalti, Argăseală, sindicalistu’ lu’ şorici de la Târgu Jiu, Neculaie de la Braşov, Dinu Vamă şi tot felul de alte feţe preacurate şi luminate în ale fotbalului cu valiza. Dar astea sunt mărunţişuri, mult mai important e tuvăngurismul.

Important e că am scăpat de Mitică. Iar ăia de la Real Madrid să fie foarte atenţi că de acum au căcat-o.

***

Mult iubitul şi stimatul preşedinte, cel mai iubit fiu al poporului, întâiul agricultor, tatăl ebăi şi naşul flotei etc. etc. intră în ultimul an de mandat. Şi încep să iasă prin salopetă mânecile de la tot felul de matrapazlâcuri – asta cu terenurile e doar măslina din aperitiv. Că şi băieţii ăia din parchete, şi ăia de prin servicii sunt oameni de conştiinţă care vor să apuce pensia aşa că încep să facă pluta, ca să se odihnească, până la momentul când vor porni să înoate către barca ailaltă.

Iar el ştie asta. Şi va deveni tot mai interesat să vedem cum va gestiona lucrurile. Mai o înţelegere, mai o repriză de tămbălău, mai o criză de isterie. Nouă ani a făcut doar ce l-a tăiat capul, a încălcat toate regulile, a nesocotit orice înţelegere, s-a crezut Sandokan. Acum, încet-încet, se pregăteşte să devină hârtie creponată.

Toate astea i se întâmplă pentru că, asemeni altora, inclusiv dintre cei care se cred azi ninja, nu au priceput ca venirea la putere înseamnă o listă mult mai mare de „ce nu ai voie” şi una mult mai mică de „ce îţi e îngăduit”.

***

Diseară avem meci de baraj cu Grecia. Adică eu n-am niciun meci, că nu mai ies în chiloţi, pe iarbă, la vârsta asta. Dar are „naţionala lui Piţi”, că aşa am văzut că îi zic crocanţii care se dau gazetari sportivi. Adică e naţională, dar e a lu’ Piţi. Adică tricolor, deşteaptătebăromâne, da’ e a lu’ omu’ cu zarurile. Ceea ce mi se pare normal. Că şi auru de la Roşia Montană trebuie să fie al cuiva. Deci meci. Naţionala României piţurce joacă barajul pentru mondiale, împotriva Greciei. Barajul fiind un fel de sesiunea a doua la bac.

Nu sunt sigur că ştiu prea mulţi fotbalişti din napiţională, dar e datoria mea patriotică să ţin cu ei, că se cântă o strofă din imn ( dacă eram deştepţi şi orientaţi strategici îi puneam pe greci să rabde toate strofele şi vedeam noi după aia cine pupa fanionul de colţul terenului şi-i zicea „săru’mâna, tataie”). Am înţeles că e mare agitaţie pentru că nu se ştie dacă poate fi titular panarama aia de portar de la Steaua, dar desigur, cum atât de original spun gazetarii de sport „Piţi va găsi cea mai bună soluţie”. Hai, că asta a fost nostimă.

Bun. Deci meci, ambâţ, Piţi, mondiale, greci, halva şi veselie. Acum ar trebui să dau şi un pronostic, nu? Aşa ar trebui. Nu dau! Ca să nu ziceţi că am cobit eu. Na! M-aş bucura să… ho, că mă ia râsul. Staţi aşa, să redevin serios. Gata. Zic: m-aş bucura să câştigăm, dar pronostic nu dau. Aia e. Să nu ziceţi că nu-s piţipatriot.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. bre rabbi te intreb asa ca sa nu tac unde vezi matale ca noi avem fotbal???? eu ma intreb unde e sportul ca ce vad e o afacere pe multi bani iar fair play nici atit .m-am saturat sa aud ca e sportul rege e curata bascalie zau asa. sport adevarat e tenisul, gimnastica si hai si rugbiul

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...