AcasăRabbi zicePe-un picior de week...

Pe-un picior de week end, pe-o gură de canal…

Scârbili alea l-au schimbat pe Mitică Dragomir de la bulibăşia Ligii Profesioniste- carevasăzică de Fotbal. Asta e o ştire care mă interesează la fel de mult ca studiile alea despre ce muzică trebuie să asculte pătrunjelul ca să devină palmier. Dar naţia noastră, reorganizată teritorială, revizuită constituţional şi cu gaze la şisturile maţelor e mult mai interesată de afurisirea şi caterisirea lui Mitică decât de intrarea Burundi în Schengen, aşa că putem cheltui niscaiva litere pe subiectul ăsta.

Mitică, om demn, cu salon de nunţi-divorţuri-parastase-avorturi e trecut prin viaţă şi puşcărie aşa că ştie bine până unde poate lăsa oftica să se schimbe pe gâlceavă. Mai trânteşte o sudalmă pe curvili care l-au trădatără, mai împinge o flegmă prin strungăreaţă pe politicienii care l-au lucrat la cusături, dar fără prea mare tămbălău, că la DNA e program non-stop, ca la Stela Sifilista. Altfel, sigur, fair play, că aşa e în sport, îl felicită pe Gino Iorgulescu pentru că ăla e băiat bun (jigodia naibii), vine din fotbal (canalia) şi e un bun meseriaş ( scârba dracu’!).

Dincoace, microbeţii sunt ambetaţi de fericire că s-au văzut scăpaţi de Mitică. N-au scăpat ei de Băsescu nici cu referendum, dar aia nu se pune, că era în grupe, acum însă sunt fericiţi că l-au belit pe Mitică, deci fotbalul românesc o să fie o veselie şi o bucurie ca în clipurile cu manelişti. Că Mitică e un caltaboş se ştie, nu trebuie să fii perspicace ca Vanghelie ca să te prinzi de asta, dar ce le-a scăpat microbeţilor copleşiţi de fericirea de a se vedea scăpaţi de Dragomir e cine sunt ăia care au votat ieri la LPF: de-alde Pinalti, Argăseală, sindicalistu’ lu’ şorici de la Târgu Jiu, Neculaie de la Braşov, Dinu Vamă şi tot felul de alte feţe preacurate şi luminate în ale fotbalului cu valiza. Dar astea sunt mărunţişuri, mult mai important e tuvăngurismul.

Important e că am scăpat de Mitică. Iar ăia de la Real Madrid să fie foarte atenţi că de acum au căcat-o.

***

Mult iubitul şi stimatul preşedinte, cel mai iubit fiu al poporului, întâiul agricultor, tatăl ebăi şi naşul flotei etc. etc. intră în ultimul an de mandat. Şi încep să iasă prin salopetă mânecile de la tot felul de matrapazlâcuri – asta cu terenurile e doar măslina din aperitiv. Că şi băieţii ăia din parchete, şi ăia de prin servicii sunt oameni de conştiinţă care vor să apuce pensia aşa că încep să facă pluta, ca să se odihnească, până la momentul când vor porni să înoate către barca ailaltă.

Iar el ştie asta. Şi va deveni tot mai interesat să vedem cum va gestiona lucrurile. Mai o înţelegere, mai o repriză de tămbălău, mai o criză de isterie. Nouă ani a făcut doar ce l-a tăiat capul, a încălcat toate regulile, a nesocotit orice înţelegere, s-a crezut Sandokan. Acum, încet-încet, se pregăteşte să devină hârtie creponată.

Toate astea i se întâmplă pentru că, asemeni altora, inclusiv dintre cei care se cred azi ninja, nu au priceput ca venirea la putere înseamnă o listă mult mai mare de „ce nu ai voie” şi una mult mai mică de „ce îţi e îngăduit”.

***

Diseară avem meci de baraj cu Grecia. Adică eu n-am niciun meci, că nu mai ies în chiloţi, pe iarbă, la vârsta asta. Dar are „naţionala lui Piţi”, că aşa am văzut că îi zic crocanţii care se dau gazetari sportivi. Adică e naţională, dar e a lu’ Piţi. Adică tricolor, deşteaptătebăromâne, da’ e a lu’ omu’ cu zarurile. Ceea ce mi se pare normal. Că şi auru de la Roşia Montană trebuie să fie al cuiva. Deci meci. Naţionala României piţurce joacă barajul pentru mondiale, împotriva Greciei. Barajul fiind un fel de sesiunea a doua la bac.

Nu sunt sigur că ştiu prea mulţi fotbalişti din napiţională, dar e datoria mea patriotică să ţin cu ei, că se cântă o strofă din imn ( dacă eram deştepţi şi orientaţi strategici îi puneam pe greci să rabde toate strofele şi vedeam noi după aia cine pupa fanionul de colţul terenului şi-i zicea „săru’mâna, tataie”). Am înţeles că e mare agitaţie pentru că nu se ştie dacă poate fi titular panarama aia de portar de la Steaua, dar desigur, cum atât de original spun gazetarii de sport „Piţi va găsi cea mai bună soluţie”. Hai, că asta a fost nostimă.

Bun. Deci meci, ambâţ, Piţi, mondiale, greci, halva şi veselie. Acum ar trebui să dau şi un pronostic, nu? Aşa ar trebui. Nu dau! Ca să nu ziceţi că am cobit eu. Na! M-aş bucura să… ho, că mă ia râsul. Staţi aşa, să redevin serios. Gata. Zic: m-aş bucura să câştigăm, dar pronostic nu dau. Aia e. Să nu ziceţi că nu-s piţipatriot.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. bre rabbi te intreb asa ca sa nu tac unde vezi matale ca noi avem fotbal???? eu ma intreb unde e sportul ca ce vad e o afacere pe multi bani iar fair play nici atit .m-am saturat sa aud ca e sportul rege e curata bascalie zau asa. sport adevarat e tenisul, gimnastica si hai si rugbiul

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări...

- A word from our sponsors -

De citit

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...

De ce cred că asta e ultima Cupă Mondială de rugby la care participăm

Rugby-ul e pentru mine mai mult, mult mai mult decât o pasiune. Vin dintr-un oraș în care sportul ăsta se mânca pe pâine, asta în vremea când la nivel de națională puteam bate orice echipă din turneul celor cinci națiuni (doar cinci pe atunci). Pentru cei care au...

O plictisită ridicare din umeri

Consemnăm, zilnic, cu resemnată stupoare identificarea câte unui nou inamic al noii și virtuoasei ordini. Nimeni nu e grațiabil, vrednicii infanteriști ai justiției sociale, intransigenți, locuiesc într-un timp plat, în care istoria e condensată și conținută integral în momentul vorbirii și judecată, sever, desigur, conform scrântelii zilei. Elvis...

Burta

Am burtă. Nu e o constatare ușor de consumat. La început, observând rotunjirea conturului, îți spui că ești balonat, e o situație pasageră. O să lași băuturile carbogazoase o zi, două, și gata. Bineînțeles că nu o faci. Și chiar dacă o faci, trec niște zile și constați...