Chinezu’, moşieru şi pipiţa

Să le luăm în ordine. Mai întâi avem vizita în România a premierului chinez. Care – ne place sau ba- e o mare ispravă, în condiţiile în care de vreme bună singurele vizite importante au fost cele ale poliţiştilor olandezi veniţi să recupereze tablourile ciordite de un grup de rumânaşi iubitori de artă.

Dacă politiceşte tot tragem la jumările occidentului, cu care avem valori şi aspiraţii democratice comune bla-bla-bla, atunci când ne răzimăm de cele iconomiceşti, socotelile sunt ceva mai încurcate şi putem experimenta şi mâncatul micului cu beţişoare. E posibil să descoperim că nişte bune relaţii cu Rusia şi China s-ar putea arăta mai profitabile, pe termen mediu şi lung, decât romanţele cântate sub fereastra gonflabilei doamne Jeana Europa. Nici nemţii, nici franţujii, italieni, americanii sau alţii nu au râgâit când au trebuit să stea cu basca în mână peste drum de Tien An Men, la cerut unt pe chiflă de la fraţii întru capitalism din partidul comunist chinez. Aşa că Ponta îşi poate fuma meritata clipă de glorie, pentru că vizita asta a premierului chinez e un succes, fie şi numai în premiză.

Acum n-ar trebui nici să spargem damigenele de bucurie, pentru că n-a venit Moş Crăciun tra-la-la de prin năăăămeeeţi, să aducă daruri multe şi aşa mai departe. Ca să fie mai clar, citim cu atenţie ce scrie pe eticheta care însoţeşte produsul numit „vizită premier chinez” şi lăsăm ţuicăreala pentru altă dată, pentru că ăsta a venit aici nu ca să ne dea cadouri/pomeni/ajutoare/primă de porc, ci ca să vadă din ce poate să mai scoată ţărişoara lui un frănculeţ. Dacă din afacerile astea ne alegem şi noi cu ceva, e ok, nu-l deranjează. Spun asta pentru că am auzit pe la nişte domni gemete orgasmice de parcă tocmai ne anunţase chinezul că nu le mai trebuie niciun ban, ei trec la principiile de bază ale budismului şi ne dau nouă tot căcălăul lor de bani, să facem ce ne taie capul.

Pe de altă parte e la fel de enervantă şi mormăiala unora care se arată îngrijoraţi tare că s-ar putea să facă alde coana Jeana Europa mătreaţă la spaţiul Schengen dacă ne pupăm pe orezul dintre dinţii şi jucăm dolăreţul cu urmaşii lui Bruce Lee. Că adică de ce să luăm bani de la chinezi în loc să ne lăsăm principial jumuliţi de coana Jeana?

Aşa că ne liniştim, ne amintim că moşul ăla vine în decembrie, iar în noiembrie vine doar chinezul. Şi mai băgăm la cap că, de regulă, chinezii vin cu avionul şi pleacă în valize.

La punctul doi constatăm că alde conu Traian ( când vorbim despre moşieri asta e formula corectă) s-a agitat duminică seara să vorbească despre buget, finanţe şi economie. Chestii la care nu se pricepe neam. Cum nu se pricepe nici Ponta. Pentru asta există ministru de finanţe. Iar ministru de finanţe e Chiţoiu. Of! În fine, putem admite în mod rezonabil că undeva, prin burta ministerului de finanţe, există şi nişte meseriaşi care ar trebui să se mai priceapă. Dar Băsescu e vax. Asta nu-l împiedică să se priceapă la toate ( boală care a început să-l macine de tânăr şi pe premier), aşa ca s-a vârât duminică seara în televizor şi a repetat de multe ori că în conferinţa aia de presă o să fie „foarte tehnic”, dar a repetat de multe, adică de multe ori, în aşa fel încât de la un moment încolo tanti Stela de la gogoşeria din gara Făurei să fie convinsă că el chiar are habar despre ce vorbeşte.

Pe urmă ne-a anunţat că el sprijină mărirea alocaţiilor (pe care el le-a tăiat) pentru mame şi bebeluşi ( ţară de mame şi bebeluşi), sprijină mărirea pensiilor ( pe care el le-a ciuntit), indexarea salariilor ( pe care el le-a belit), executarea hotărârilor judecătoreşti (pe care el le-a nesocotit) prin care el i-a jupuit pe mulţi salariaţi ai statului, ba mai mult crede că majorarea TVA ( operată de Boc la comanda lui) a fost o greşeală. În rest eternele aberaţii şi precizarea repetată obsesiv că el e „foarte tehnic”, deci priceput. Că doar se ştie că e priceput de pe vremea când ne anunţa joia că nu intrăm în criză, vinerea că suntem în criză, sâmbăta că am ieşit din criză, duminica ne anunţa că suntem într-o criză grea, lunea că am ieşit iar şi tot aşa.

Omul a fost demagog şi penibil ca întotdeauna, a încercat să mute jocul de pe terenurile cumpărate cu bani de la CEC pe tarlaua legii bugetului şi poate că figura nu i-ar fi ieşit dacă amicul Turambar şi-ar fi amintit că pe purtător de cuvânt al Guvernului, nu furnizor de divertisment televizat.

Subiectul trei vine de la domnul Blaga, care se arată scandalizat, pe bună dreptate, de neîncetata priponire la adăpătoarea cu bani publici a pipiţelor din dotarea actualei puteri. Atletica  indignare a domnului Blaga e îndreptăţită şi n-ai cum să nu fii de acord cu ea, deşi urmează să faci un cucui în frunte din cauza conjuncţiei „dar”.

Pentru că oricât aş fi de acord cu domnul Blaga, scârba asta de memorie are mitocănescul obicei de a se băga în seamă şi atunci îmi amintesc că năravul ăsta, de a transfera întreţinerea Miţei Baston şi Didinei Mazu, din grija bibicilor, în cârca statului, e o datină recentă, sosită pe meleagurile noastre dimpreună cu venirea din maţ, peste noi, a băsescului. Să ne înţelegem: şi înainte aveam numiri şmechereşti, dar atât pe vremea PSD, cât şi în cea a CDR era vorba de băieţi descurcăreţi, cu trecere la partid. După venirea băsescului, fofoloanca a devenit capitol de cost bugetar în toată regula.

Poate ar trebui să-i se amintească domnului Blaga că numirile praştiilor astea june sunt glume de şantier pe lângă ce a însemnat Elena Udrea. Că nepotismul de acum e banc cu ospătări pe lângă panarama alegerii Ebăi în PE. Sau putem vorbi despre Roberta Anastase. Şi dacă e nevoie pot recita toată lista, care e lungă şi epilată inghinal.

Cu dreptate ar mai trebui spus că domnul Blaga este, totuşi, cel care s-a mai răstit şi în interiorul PDL, la vremea respectivă, împotriva fenomenului despre care vorbim. Cât despre băieţii ăştia din USL…să le fie de bine, dar să nu uite că cine fute, ăla plăteşte. Că le dau şofer, maşină, gărzi de corp şi haleală de la protocol, başca parandărături şi sifoane, acum n-o să le plătesc şi gigeacul!