AcasăRabbi ziceCe plăcut e să...

Ce plăcut e să te plictiseşti

Noi de ce nu ne plictisim mai mult în ţara asta? E mişto să te plictiseşti. Mi-e dor să ne plictisim, dar nu reuşim, că ne tot ţine băieţii ăştia dintr-un divertisment în altul.

Vorbesc serios. Plictiseala chiar e o chestie faină. Caşti, desfăcând fălcile până se aude un trosc la balamaua mandibulei, te scarpini pe îndelete, cu metodă, în toate orificiile, comparând cromatica extracţiilor, modelezi biluţe, îţi numeri unghiile şi constaţi cu grozavă uimire că, dacă n-ai avut o copilărie nefericită, numărul unghiilor pe care le deţii legal e egal cu numărul degetelor. Ceea ce e o mare chestie! Stai cu ochii pironiţi în tavan şi descoperi că broboanele de var sunt pline de aluzii parşive, apoi îţi priveşti şireturile de la pantofi şi te gândeşti că cineva a inventat chestia asta. Ce deştept trebuie să fi fost ăla! Cum i-a trecut lui prin cap să dea găuri în opinci şi să le lege cu o sforicică. Pe urmă îţi trece prin minte că invenţia asta e mult sub-exploatată. De ce nu se închide şi uşa de la maşină tot cu un şiret? Stai o vreme şi te tot gândeşti la atâtea şi atâtea domenii în care ar putea fi folosit şiretul. Pe urma iar caşti. Plictiseala e faină.

Dar noi nu apucăm să ne mai plictisim. Politica românească ne ţine tot într-un divertisment. În fiecare zi câte un pocinog, în fiecare zi câte o gâlceavă. E un fel de serial tâmpit, în care s-au amestecat de-a valma replici din tot felul de alte seriale, de la Seinfeld la The Simpsons, de la Homeland (versiunea Saturday Night Live) la seriale coreene cu tipi şucăriţi.

Dixtracţia de azi e pe bază de buget. Că s-a plictisit şi Sandokan să tot vorbim despre moşia lui şi creditul doar cu telefonul – CEC, banca familiei tale. Aşa că s-a pus de-a curmezişul legii şi dă cu legea bugetului înapoi în Parlament. Chestie care, spre deosebire de foarte, foarte multe altele, chiar se află printre prerogativele sale constituţionale. Ce nu mai e trecut în Constituţie ( care are foarte multe lipsuri, cum ar fi, de exemplu, un capitol separat dedicat exclusiv lui Traian Băsescu) e dreptul său absolut de a fi nesimţit, demagog şi ticălos. Pauză. Nu ştiu ce să scriu mai departe. Mi-e să nu-mi ofensez cititorii, suspectându-i de Alzheimer şi reamintindu-le cam care era politica bugetară, ce tăieri se făceau pe când dicta el bugetul, via Boc. Sau cum au crescut taxele pe când era de capul lui. Nu mai recit pomelnicul, ne bazăm pe memorie.

Bugetul lui Ponta e discutabil – fără îndoială. Sunt multe lucruri care pot fi criticate şi în niciun caz nu o să mă copleşească fericirea când aud de majorări de taxe, dar e trecut prin Parlament, e votat de teribila majoritate rezultată din votul cetăţenilor fără drept de muncă în Schengen, deci asta e, hai pa şi sănătate. A existat suficientă vreme pentru dezbatere, iar retrimiterea la Parlament nu rezolvă absolut nimic! Nimic! Pentru că majoritatea e aceeaşi, viziunea despre buget a cabinetului Ponta e aceeaşi. Toată panarama asta nu rezolvă nimic! Doar îi oferă lui Traian Băsescu şansa de a mai face puţin tămbălău, de a se băga în seamă şi de a schimba divertismentul de la televizor, pentru că serialul cu moşieri a început să-l enerveze.

În contextul ăsta Ponta se întâlneşte azi cu Băsescu, pentru a vedea ce-l necăjeşte pe preşedinte, de ce stă el bosumflat şi nu vorbeşte decât cu Turcescu. Dar despre întâlnirea asta vorbim mâine, când mi-am propus să vă explic cum e cu politica făcută cu maţele.

Până atunci mi-e dor de plictiseală. Nu e aşa că e plăcut să te plictiseşti?

Update: Dorul de plicitseală e de vină. Adică, aşa cum judicios şi cu mânie mi s-a atras atenţia, ăstia nu s-au luat de la buget (încă), ci de la memorandumul cu FMI pe care e construit bugetul. Ceea ce e cu totul altă zeamă de varză.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Te şi ne întrebai maestre, de ce nu se închide uşa la maşină cu şiretul. Ce maşină, asta-i vax! Noi am reuşit să închidem o ţară, cu şiretul. Cu şiretul Băsescu, se-nţelege!
    În rest, ne amuzăm pe banii noştri, iar preşedintele, se plectiseşte tot pe banii noştri.
    Şi da… ne-ai lipsit.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...