AcasăRabbi ziceCeremonie carevasăzică

Ceremonie carevasăzică

La Cotroceni are loc ceremonia de stat cu mâinile pe cărţi. Singura chestie care mă preocupă în mod serios e dacă Biblia aia are număr de inventar. Dar Constituţia? Trebuie să le aibă cineva pe inventar, la Cotroceni, că doar nu vine numitul cu ele de acasă. Nu poţi să juri pe Biblia ta, că nu se pune, trebuie să fie Biblia statului. Trebuie să fie pe inventar. Cineva a scos-o de la magazie, a semnat de primire, trebuie să o predea înapoi cu proces-verbal, nu se poate altfel. În mod sigur, în sala aia, la toată ceremoneala de stat cu lăboanţa pe cărţi e unul care stă cu ochii pe cele două cărţi, că le are pe inventar. La câtă borfăşime e în sală, trebuie să fie vigilent, dacă le saltă careva?

După ce termină noul ministru al culturii de stat cu mâna pe cărţile statului, e rândul lu’ domnu’ Greblă să aşeze mâna pe tomuri. A ţinut mâna pe ele. Gata. E judecător la Curtea Constituţională. Până să pună lăboiul pe cărţi era senator pesedist. A pus mâna pe cărţi şi a devenit judecător apolitic şi independent. Mare chestie, dom’le! Ia să încerc şi eu figura cu cărţile, să văd ce se întâmplă. Da’ ale mele nu-s pe inventar… nu-i tot aia.

Te uiţi la toţi ăia din sală şi te gândeşti că toţi au stat, la un moment dat, cu lăboanţele pe cărţi. Mare şmecherie! Crin nu vorbeşte cu Ponta, Ponta nu vorbeşte cu Băsescu, Băsescu nu vorbeşte cu Crin, Crin nu vorbeşte cu Băsescu, Ponta nu vorbeşte cu Crin. Zgonea vorbeşte mereu. Cu oricine.

Băsescu vorbeşte. Cu Greblă. Îi zice că na, Curtea Constituţională a fost un factor de echilibru. Şi mă duce gândul la rochia de balamuc a lu’ madam aia care a demisionat, că pleacă la Curtea Europeană. Şi la crizele lu’ madam Aspazia. Daaaa, mult echilibru acolo, pe secţie. Echilbru mult de tot.

Gata ceremonia. Ăia ies din sală. Să-mi bag picioarele! Televiziunile au întrerupt transmisiunea şi n-am apucat să văd cine avea cârţile pe inventar.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...