AcasăOy-oy!Pârţul obligatoriu

Pârţul obligatoriu

Dacă eşti invitat la masă şi gazda a decis să omită ouăle umplute, apocalipsa salatei de icre şi „platouaşul” alianţei salam-telemea-măsline sau răcnetele globaliste ale dejunismului, năvălite recent şi îndrăzneţ în spaţiile cu geam termopan, cum ar fi „suşi de casă” ori somonul de supermarket sau „turkey la cuptor” („turkey” fiind un fel de curcan ignorant, care n-a aflat cum îl cheamă pe româneşte) şi în loc de toate mofturile astea, gazda decide să te omenească robust, cinstit şi gospodăreşte cu o fasole neaoşă, atunci pârţul devine un gest de obligatorie politeţe. Eschivarea de la flatulenţă te transformă în delincvent, vinovat de digestie ostilă. În situaţia asta, pârţul nu mai e un accident de protocol, ci un gest de curtoazie, evacuarea gazelor e echivalentul mai puţin solemn al unei cronici gastronomice, duhoarea grea şi călduţă e o formă de recunoştinţă, iar arpegiul pe dindărăt o veritabilă odă. Contracţia sfincterului, grimasele şi cazna reţinerii de la evacuarea sau chiar discreta aerisire, fără trâmbiţa de vestire, sunt grave impoliteţuri, confuzii de etichetă, devieri de la tradiţii.

Deloc surprinzător, se încearcă consacrarea ideii că, de ziua naţională, fasolea cu ceva ar trebui să devină tradiţie, pentru că, nu e aşa, cum ar putea fâlfâi tricolorul dacă nu sunt vânturi? Ce poate fi mai patriotic decât răpăitul eşapamentului dumnealui poporului, care să ţină ritmul cu tobele fanfarei de la defilare? Pârţul devine astfel expresia celui mai profund ( în autenticul sens al cuvântului pro-fund) patriotism.

Când îţi exprimi un punct de vedere, legat de un subiect ori altul, intri fară să îţi dai seama în porţia de fasole. Pentru că, ştii ori ban, vrei sau nu, meniul e deja stabilit. Te îndoieşti că afacerea RMGC e cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla? Atunci serveşti dumneata şi o porţie zdravănă de ciolan anti-Chevron, ba să faci bine să iei şi nişte iahnie de anti-Ponta şi poftim în stradă să dai cu pet-ul în asfalt – că ăsta e pârţul obligatoriu. Nu băşeşti, opinia ta nu e validă. Ai draci pe Băsescu? Atunci trebuie să iubeşti USL-ul. Ai draci pe USL? Musai eşti iubitor de Băsescu. Pârţ obligatoriu! Te scoate Merkel din sărite? Atunci îi iubeşti pe ruşi! Ai draci pe Putin? Pârţ obligatoriu: eşti necondiţionat pro-american.

Nuanţele nu intră în discuţie, fasolea nu e compatibilă cu apa de trandafiri, rectul nu e clavecin. Dacă ai deci că vrei să zbieri, păi atunci foloseşti toate orificiile, nu dai doar pe bot! Dacă ai apucat să spui că Stelian Tănase e un tip aproape suportabil, nu mai foloseşti şi conjucţia „dar” drept dop. Pârţ obligatoriu: e bun de director la TVR.

Dacă  învârţi ceva zarzavat prin tigaia politicii, atunci nici nu mai ai dreptul la propria digestie, devii doar rectul partidului/alianţei/mişcării. Doar orificiul prin care se aude pârţul. Ai participat ori nu la festin, nu importă. Chiar dacă ai burta goală, te străduieşti să ţii buzele ţuguiate şi pârţâi din buze, dacă pe dincolo nu-ţi vine; aici nu e loc de dizidenţă în fermentaţie. Nimic de mirare că, în condiţiile astea, avem parte de o politică făcută cu curul.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

  1. Bre, acu’ rectu’ poate ajunge clavecin, da’ nu imediat. Aşa că, dacă halim fasole, pârţu’ vine după f’o 5-6 ore. So, te-ai cam grăbit cu concluziunile! De fapt mănânci fasole la prânz şi beşi nevestei noaptea, s-o înveseleşti, dacă n-a fost şi ea cu tinela „festin”!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...