AcasăUncategorizedCei care vorbesc cu...

Cei care vorbesc cu pietrele

Am cunoscut cândva o ploaie îngândurată. Mă vizitează uneori. Ne salutăm, ne vorbim. Pot spune că, într-un fel, am devenit prieteni. Până să ne cunoaştem am socotit că toate ploile sunt asemenea. Credeam că nu sunt altceva decât comune fenomene meteorologice; auzisem despre circuitul apei în natură şi alte astfel de explicaţii, născocite de către cei care nu ştiu vorbi cu pietrele.
Ploaia cu care m-am împrietenit, după o vreme, când am început să ne vorbim, mi-a povestit că lucrurile nu stau nici pe departe astfel. Adunarea picăturilor într-o ploaie nu e o întâmplare; întotdeauna aceleaşi picături se adună în aceeaşi ploaie. Exact aceleaşi întotdeauna. Niciuna în plus, niciuna în minus. Întotdeauna aceleaşi, înlăţuite în aceeaşi ordine. Oricât ar fi rătăcit până atunci, prin oricâte rădăcini ar fi trecut, în oricâte seve s-ar fi amestecat, în oricâte râuri ar fi rătăcit, oricâte buze ar fi atins, atunci când se împlinea sorocul se ridicau la cer şi împlineau aceeaşi ploaie.
Dacă încă mai credeţi că ploile sunt toate asemenea,dar mereu altele, fiţi cu băgare de seamă la prima ploaie a oricărei toamne. După un timp o veţi cunoaşte. Şi veţi vedea că, în fiecare an, e aceeaşi. Iar dacă o veţi saluta, după o vreme, poate, vă va răspunde la salut. Astfel veţi descoperi că ploile sunt cu mult mai mult decât simple exerciţii de fizică, mult mai mult decât simple evaporări şi condensări ale apei. Dacă vă veţi împrieteni cu o ploaie, aţi putea afla o sumedenie de lucruri, care la început vi se vor părea de neînţeles. Unele vă vor rămâne întotdeauna de neînţeles. Dar acelea puţine, pe care le veţi putea pătrunde cu puterea minţii, sunt de mare preţ, pentru că ele vă vor arăta ce miracol de neînchipuit este lumea, de dincolo de oameni.

[…]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Și dacă ploaia aia (prima, dintr-o toamnă) care ne-ar cădea cu tronc ar fi una cu grindină? Am mai reuși să vedem „ce miracol e lumea de dincolo de oameni”? 🙁

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...