Eminescu®

15 Ianuarie. Ziua lui Eminescu. De fapt ziua în care ne amintim de Eminescu.

Rătăciţi printre exaltate superlative, epitete de uz pedagocic şi găunos festivism, ori dimpotrivă, grăbiţi în întreprinderea cea nouă, a dărâmării statuilor, ori măcar a sluţirii lor, atât cât să semene cât mai mult cu năravurile noastre, l-am pierdut de multă vreme pe Eminescu, dar am rămas cu un produs de largă întrebuinţare, care poartă acelaşi nume.

Descoperirea lui „Eminescu gazetarul” nu e o minune a vremii noastre, dar mai cu sârg ca niciodată, azi, orice neghiob, care caută să atârne ceva greutate de prostiile care îi ies pe gură, îl descoperă pe „gazetarul Eminescu” şi scormonind în cămările internetului găseşte o bucată de citat cu care să dea lustru şi gravitate propriilor năzbâtii. Mai abitir ca oricând, azi, e citat „Eminescu gazetarul”, e descoperită, în citări rupte din context, cu sensuri reinventate, actualitatea sa, iar cuvintele sale, îmbrăcate în ghilimele, sunt înghesuite între frazele agramaţilor, netoţilor şi ticăloşilor care au ceva de demonstrat şi care nu au cum găsi nici greutate, nici adevăr, nici dram de înţelepciune, în propriile neguri ale minţii. Poetul Mihai Eminescu e o fantomă, e doar un alibi util în citarea :gazetarului”, pe care, nicio iluzie, nu s-a ostenit nimeni să-l citească pe îndelete, să-l studieze cu sârg, în lungi ceasuri petrecute prin biblioteci. Politicieni pe care nimeni nu-i mai crede, gazetari pe care nimeni nu-i mai ia în serios, limbuţi care n-au cum găsi cuvintele în cotloanele propriei minţi, cu toţii se reped în prăvăliile de citate, de unde iau pe nimic vorbe de-a gata, ornamente migălite pentru vorbele lor în vânt, iar atunci, fireşte, prea des şi prea fără ruşine se vorbeşte despre „Eminescu gazetarul”, producător de ornamente retorice pentru uzul neghiobilor. Nu pentru că preţuiesc munca gazetarului care a fost Mihai Eminescu îl citează ei, cum nu preţuiesc munca pantofarului care îi încalţă, ori a ţesătorului de eşarfe colorate, ci pentru că, îşi închipuie dânşii, le şade bine cu şalul acela, le e comod la mers în încălţările acelea, ori limba lor pare mai deprinsă cu rostirea de vorbe înţelepte dacă citează din bătrânul Eminescu.

Îl citim tot mai puţin, dar îl cităm tot mai des. Cu poezia lui ne întâlnim întâmplător şi pe fugă, pentru că nu ne mai e pe plac. Şi nu ne mai e pe plac nu pentru că ne-am fi înălţat în spirit până în văzduhul de unde nu se mai vede Eminescu, ci pentru că rimele sale n-au cod de bare, iar „Oda în metru antic” are prea multe litere pentru un SMS.

Eminescu a devenit un bun. Ambalabil, branduit, downloadabil, livrabil în mai puţin de 24 de ore, cu garanţie extinsă, disponibil în rate cu dobândă zero. Profitaţi de oferta noastră! Cele mai bune citate din Eminescu, produs original, garantat 100%, la doar 29,99 RON. Sunaţi acum! Primii o sută de apelanţi primesc gratuit şi un set din corespondenţa intimă cu Veronica Micle. Asta nu e tot! Dacă sunaţi acum, veţi primi şi acest set de citate universal valabile!

E 15 Ianuarie. Şi azi ne amintim de Eminescu. Dacă azi ne amintim de el, dacă azi ne simţim chemaţi să-l pomenim, înseamnă că, de fapt, l-am uitat în tot restul zilelor. Şi ne amintim doar de

Normal
0

false
false
false

EN-US
X-NONE
X-NONE

MicrosoftInternetExplorer4

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
text-indent:36.0pt;
line-height:150%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:”Calibri”,”sans-serif”;
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-fareast-font-family:”Times New Roman”;
mso-fareast-theme-font:minor-fareast;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;}

Eminescu ®

 

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
text-indent:36.0pt;
line-height:150%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:”Calibri”,”sans-serif”;
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-fareast-font-family:”Times New Roman”;
mso-fareast-theme-font:minor-fareast;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;}

Normal
0

false
false
false

EN-US
X-NONE
X-NONE

MicrosoftInternetExplorer4

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
text-indent:36.0pt;
line-height:150%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:”Calibri”,”sans-serif”;
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-fareast-font-family:”Times New Roman”;
mso-fareast-theme-font:minor-fareast;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;}

 

Normal
0

false
false
false

EN-US
X-NONE
X-NONE

MicrosoftInternetExplorer4

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

  1. Foarte interesanta a fost prezenta dvs, astazi, la A3. Ati avut cateva remarci foarte corecte referitoare la preocuparea Nasului de a raspunde la intrebari nepuse. Chiar asa disperat o fi?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...