AcasăRabbi ziceIarna Schengen

Iarna Schengen

E o iarnă fără chef, plictisită, care s-a hotărât că nu merită să-şi cheltuiască frigul şi zăpada cu toţi proştii. Proştii se scrie cu doi „i”, chiar şi când iarna e o scârbă si n-are chef să investească în nămeţi. Pentru că substantivul ăla, cu pluralul lui cu tot, e în forma articulată. Lucru care, ar fi descoperit plicticoasa asta de iarnă, dacă avea cont pe Facebook, n-are nicio importanţă. Dacă avea cont acolo important ar fi fost să se decidă dacă e băsistă sau anti-băsistă, dacă e pentru sau împotriva maidanezilor, ar fi trebuit să-şi precizeze poziţia în chestiunea exploatării gazelor de şist, aurului de la Roşia Montana. Ba ar fi făcut bine să se hotărască şi în privinţa lui Bute, campionul mondial la luat bătaie.

De fapt, e foarte posibil ca iarna asta, aşa apatică, căscând a lene, să aibă deja cont pe Facebook. Cred că de asta şi e atât de moleşită. Ba nu. Dacă avea cont acolo era plină de draci. Sigur! Îşi făcea un cont „Iarna 2014 Schengen”. Sau „Iarna asta MCV”. Şi era, de dimineaţa până seara, într-o permanentă criză de nervi. Ce zăpezi, ce vijelii aveam acum! Înseamnă că nu-i băsistă! N-are chef de nimic, doar gura e de ea – se laudă că e iarnă, dar abia e în stare să tomnească-, nu face nimic, dar anunţă mereu prin gura propagandiştilor de la meteorologie mari proiecte de înzăpezire.

În copacul de peste drum o cioară croncăne de capul ei. Nici asta n-are cont pe Facebook. Ar fi croncănit acolo. Un amărât scormoneşte prin gunoi. Adună ceva, nu ştiu ce. Îl privesc şi atât. Nu m-am hotărât dacă mi-e milă de el. Nu ştiu, să văd, să văd întâi cu cine e prieten pe FB, cui a dat like-uri, ce rahaturi sharuieşte şi mai vedem. Dacă şi ăsta are vreun cont de tipul „Tomberon Schengen MCV alături de preşedintele nostru”? Puţină precauţie nu strică. Să văd mai întâi unde îşi legalizează actele, la ce notariat. Câţiva metri mai încolo, o duduie se chinuie de vreme bună să-şi parcheze maşina. Parcarea cu spatele e o mare pacoste, chiar şi vara, darămite iarna, când nici n-a nins, nu-i nici polei şi sunt doar 9-10 metri între cele două maşini, unde vrea să parcheze! Ar trebui să îi fac o poză şi s-o urc pe FB. Mi-e lene. Dacă nu-mi era lene mergeam şi eu la Nana să văd ce terenuri sunt de vânzare. Ăla a cumpărat teren acolo, dar sunt foarte foarte curios: o fi ajuns măcar o singură dată pe acolo, să vadă terenul? I-o fi fost lene şi lui. Mie mi-e lene şi să merg până la CEC, să iau un credit. Lasă că şi lenea e bună, că ăla care a inventat telecomanda nu a făcut-o de harnic ce era.

Ce scârbă de iarnă! Dă-l naibii de FB. Mai bine mă uit la televizor. Uite, îl văd şi eu pe Ialomiţeanu. Sau Ialomiţianu. Sau Ialomiliţanul. Sau cum naiba l-o chema pe ăla care a fost ministru de finanţe. E mere la televizor acum. Şi e tare competent. Am descoperit că, ăştia, după ce sunt buşiţi din funcţiile unde au făcut numai boacăne, devin brusc foarte competenţi. Îi cheamă toata lumea, să-i vadă naţia cum stropesc eu cu păreri competente despre chestiile pe care le-au făcut de rahat când chiar au avut ocazia să arate ce pot. Aşa cum e Ialomi… ăsta. Sau Cioroianu, care a devenit expert în politică externă. Sau Petre Roman. Sau… băga-mi-aş picioarele în ea de iarnă uselistă!

Duduia a isprăvit parcarea. A lăsat maşina cu o roată pe trotuar, la 45 de grade faţă de trotuar, restul de 45 de grade le ia şoseaua. Multe grade. Peste tot numai grade. Unele sub acoperire. Acoperire… din aialaltă, nu sub zăpadă, că putoarea asta de iarnă nu se simte, scarpină buricul pe FB.

Măcar se întunecă devreme. La chestia asta iarna n-a mai trişat. De la întuneric nu ne-a mai tăiat. De la ăsta nu ne taie nimeni. Dacă aveam justiţie independentă o dădeam în judecată, pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale. Dar n-avem justiţie din aia… independentă. Şi nici contractul nu-i de găsit, aşa că tot eu cred c-o să-i platesc despăgubiri. Poate pun de o petiţie pe FB, prin care să cer zăpadă.

Până la urmă, iarna asta face şi ea ce poate. Mâine-poimâine o vezi şi pe asta candidată la vreo ceva. Parcă poţi şti? Şti se scrie, în cazul ăsta, cu un singur „i”. Schengen se scrie fără niciun i. Ca şi USL. Ca şi Băsescu. Fără niciun i şi degeaba. Hai, like, share şi la curătat zăpada. Care nu există. Dar stat de drept există? Nu există, dar toată lumea vrea să-l apere.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

  1. ┈┈┈┈┈┈▕▔╲┈┈┈┈┈┈
    ┈┈┈┈┈┈┈▏▕┈ ⓈⓊⓅⒺⓇ
    ┈┈┈┈┈┈┈▏▕▂▂▂┈┈┈
    ▂▂▂▂▂▂╱┈▕▂▂▂▏┈┈
    ▉▉▉▉▉┈┈┈▕▂▂▂▏┈┈
    ▉▉▉▉▉┈┈┈▕▂▂▂▏┈┈
    ▔▔▔▔▔▔╲▂▕▂▂▂▏┈┈

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....