Acasăcacatul in artaMelancolia formelor de relief

Melancolia formelor de relief

Am ales cel mai prost sunet de apel posibil.  Îmi place melodia. Îmi place prea mult. Atât de mult încât, de cele mai multe ori, las telefonul să sune până ajunge la refren. Iar cel care mă sună închide. Şi n-apuc să aud refrenul. Enervantă chestie. Acum sună. Sper să fie cineva insistent. Nu cunosc numărul, cum nu cunosc niciun număr, în afară de 112 (puşche pe limbă!), dar telefonul mai cunoaşte din numerele celor cu care am de a face şi îmi dă de veste. Acum habar nu are cine sună. Refrenul! Gata, răspund.

-Alo!

Într-o bună zi o să trebuiască să-mi fac timp şi să inventez ceva. „Alo” ăsta e prea fumat, prea e folosit de toţi şoferii. De ce n-aş răspunde cu „Zbang!”? Sau cu „ete fleoşc!”? Nici „cucurigu” nu e o idee rea.

– Începuturi se scrie cu î din i sau din a?

Nu cunosc vocea. Voce de cetăţean responsabil, care nu se uită la televiziunile generaliste, nici la cele de ştiri, dar consumă cu insistenţă televiziuni specializate în documentare. Ce fel e o astfel de voce, ce anume mă face să cred asta despre cineva doar auzindu-i vocea? Nimic, n-are nicio logică, absolut nicio logică, dar nici eu nu v-am întrebat de ce citiţi horoscopul.

-Nu mi-aţi răspuns la „alo”… – îi răspund cătrănit.

-Să ne tutuim! îmi propune vocea Discovery.

-Nu mi-ai răspuns la „alo” – intru rapid în convenţie.

-Păi, nici nu trebuie! Alo nu e un salut?

-Da’ ce e?

– Habar n-am! O chestie parazitară?

-Băi, ştii? Şi eu m-am gândit la chestia asta. Chiar îmi propuneam ca de acum să răspund cu „ete fleoşc”, în loc de „alo”.

-Ete fleoşc nu merge!

-De ce?

-Sună a belea!

-Şi?

– Poate nu e o veste rea, adică… na… oricum… nu merge. Eu aş încerca „cucurigu!”.

-Şi la ăsta m-am gândit!

-Ete fleoşc!

-Aha! Vezi?

– Începuturi se scrie cu î din a sau din i?

-Nu ştii?

-Nu, de-aia te-am sunat!

-Păi, ce? Ne cunoaştem?

-Nu cred!

-Atunci cum m-ai sunat?

-Am format un număr la întâmplare!

-Şi dacă dădeai peste un bou?

-Poate chiar am dat!

-Hai sictir! Se scrie cu î din i, dacă e la început sau sfârşit de cuvânt.

-Aha! Ştiam asta!

-Atunci de ce naiba ai sunat?îmi ies din pepeni

-Ca să fiu sigur!

Omul e calm. Nesimţit de calm. Îi zic:

-Puteai căuta pe net!

Răspunde:

-N-am încredere. Acolo e plin de tâmpiţi.

-Păi şi la telefon nu puteai da peste un tâmpit?

-Hehehe!

E măgar. Ce animal! Precizează:

-Glumeam. Merci de informaţie.

-Să trăieşti!

-Dacă mai am vreo  întrebare te sun eu.

-Bine. Cum te cheamă? îl întreb.

-De ce? răspunde în doi peri.

-Ca să-ţi salvez numărul. Să ştiu cine mă sună.

-Ete fleoşc!

-Altfel nu răspund.

-Da’ acum ai răspuns. Scrie acolo „ăla care întreabă”

-E prea lung.

– Atunci „Mişu”- îmi zice.

-Te cheamă Mihai?

-Nu, da’ ce contează? Auzi?

-Hă? răspund concis şi înţelept.

-Stai la munte sau la mare?

-Da’ poate stau la câmpie…

-N-ai voce de om de la şes…-mormăie.

-Ete fleoşc! La mare.

-Am bănuit eu! mustăceşte.

-Ai bănuit pe naiba! Hai, pa!

-Pa! Auzi? Stai! Ce melodie ai setată ca sunet de apel?

-De ce?

-Ca să ştiu cât trebuie să sun, până ajungi la refren?

-Aha! Kayleigh- Marillon!

-Tot aia?

-Cum tot aia?

-Păi pe aia o am şi eu din… 2014 cred!

Aici chiar m-a lăsat cu gura căscată.

-Cum din 2014, băi ameţitule? Păi acum nu suntem în 2014?

-Nu. 2016. Hai că te las.

-Băi! Stai aşa! Cum 2016?

-Tu pe ce lume trăieşti? 2016!  Hai sănătate că am de scris la blog!

-Ce blog?

-Moshe Mordechai…. Gata! Te pup!

A închis. Ori face careva bancuri, ori m-am sunat din 2016. Băga-l/m-aş în pizda mă-sii/mamei mele, că n-am întrebat cine câştigă alegerile de anul ăsta.

 

 

 

Final de text tâmpit. Mulţumesc că aţi rezistat până aici. Cum aţi reuşit? Şi mai ales: de ce?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. hahaha..hai nu te mai pisici..stii bine ca ai talent la scris 😛 de-asta lumea „rezista” sa te citeasca pana la sfarsit!Mi-ai adus aminte de Marillion..ma duc sa reascult SUGAR MICE preferata mea! 😉

  2. Eu am reusit pentru ca mi-am amintit textul cu pustiul care vindea struguri. Sau poate pentru ca nu l-al uitat…

    Ps Sper ca ai mai scris candva ca ai ca sunet de apel o melodia care iti place mult, ca altfel inseamna ca si eu te citesc din viitor, si asta ma vam sperie

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...