N-am să vorbesc despre tragedia aviatică. Prea vorbeşte toată lumea, prea ne-am pricopsit cu armate de ageamii deveniţi experţi în aeronautică, telecomunicaţii, meteorologie şi operaţiuni de salvare. Prea curg părerile chibiţilor, gargaragiilor şi nevorbiţilor. Prea multă larmă şi prea puţine lucruri care chiar ar trebui spuse.
Avem voie să fim furioşi pe tembelismul celor de la STS, dar mai bine am face ca, măcar de data asta, să începem să privim spre lucrurile care se cuvin făcute. Pentru că avem un STS şi alături de el o sumă de alte „servicii speciale” extrem de bine finanţate, dar avem un sistem de sănătate în mizerie. Cumpărăm avioane second hand, dar „standard NATO”, însă în şcolile noastre se dârdâie de frig. Ne-am umplut de limuzine cu girofar, dar bătrânii ne mor cu zile. Avem SRI, SIE, STS, SPP şi încă multe alte securiciuni, bine conectate la ţeava cu bani, dar descoperim că în situaţii de urgenţă n-avem scule, n-avem oameni, n-avem proceduri. Avem director nou la TVR, dar n-avem învăţători pentru şcolile de ţară. Avem fasole, cârnaţi, bere, mici, ţuică pentru zilele oraşului, dar n-avem bani pentru desfundatul canalizărilor. Avem Palat pentru Parlament, dar n-avem case pentru copii sărmani. Cheltuim averi pe frunze, seminarii, festivaluri, tăieri de moţ, defilări, mofturi şi prostii, dar suntem mereu prea săraci când trebuie să astupăm gaura din asfalt. Avem limuzine de lux, dar n-avem locuri de parcare. Avem de toate şi toate ne lipsesc.
Poate ar trebui să vorbim mai puţin despre felul în care lucrează gravitaţia, profilul aripii şi alte lucruri la care oricum nu ne pricepem şi să începem cu lucrurile simple, cum ar fi seringile pentru spitale. N-ar fi rău dacă am pricepe că civilizaţia începe cu caloriferele din şcoli şi nu cu girofarul.
Fie începem să transformăm România într-o ţară, luând-o de la temelie, fie vom continua să ne văităm când ni se întâmplă vreo nenorocire, căscând gura la cei care se pricep la orice.
În localitatea aia, la care nu reuşeau salvatorii să ajungă, o fi existat o sală de sport? Spital sigur nu exista.
Vai capul nostru !!.
Aferim!
„În localitatea aia, la care nu reuşeau salvatorii să ajungă, o fi existat o sală de sport?”
Mai mult ca sigur. Probabil și piscină…