Accident?

N-am să vorbesc despre tragedia aviatică. Prea vorbeşte toată lumea, prea ne-am pricopsit cu armate de ageamii deveniţi experţi în aeronautică, telecomunicaţii, meteorologie şi operaţiuni de salvare. Prea curg părerile chibiţilor, gargaragiilor şi nevorbiţilor. Prea multă larmă şi prea puţine lucruri care chiar ar trebui spuse.

Avem voie să fim furioşi pe tembelismul celor de la STS, dar mai bine am face ca, măcar de data asta, să începem să privim spre lucrurile care se cuvin făcute. Pentru că avem un STS şi alături de el o sumă de alte „servicii speciale” extrem de bine finanţate, dar avem un sistem de sănătate în mizerie. Cumpărăm avioane second hand, dar „standard NATO”, însă în şcolile noastre se dârdâie de frig. Ne-am umplut de limuzine cu girofar, dar bătrânii ne mor cu zile. Avem SRI, SIE, STS, SPP şi încă multe alte securiciuni, bine conectate la ţeava cu bani, dar descoperim că în situaţii de urgenţă n-avem scule, n-avem oameni, n-avem proceduri. Avem director nou la TVR, dar n-avem învăţători pentru şcolile de ţară. Avem fasole, cârnaţi, bere, mici, ţuică pentru zilele oraşului, dar n-avem bani pentru desfundatul canalizărilor. Avem Palat pentru Parlament, dar n-avem case pentru copii sărmani. Cheltuim averi pe frunze, seminarii, festivaluri, tăieri de moţ, defilări, mofturi şi prostii, dar suntem mereu prea săraci când trebuie să astupăm gaura din asfalt. Avem limuzine de lux, dar n-avem locuri de parcare. Avem de toate şi toate ne lipsesc.

Poate ar trebui să vorbim mai puţin despre felul în care lucrează gravitaţia, profilul aripii şi alte lucruri la care oricum nu ne pricepem şi să începem cu lucrurile simple, cum ar fi seringile pentru spitale. N-ar fi rău dacă am pricepe că civilizaţia începe cu caloriferele din şcoli şi nu cu girofarul.

Fie începem să transformăm România într-o ţară, luând-o de la temelie, fie vom continua să ne văităm când ni se întâmplă vreo nenorocire, căscând gura la cei care se pricep la orice.

În localitatea aia, la care nu reuşeau salvatorii să ajungă, o fi existat o sală de sport? Spital sigur nu exista.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...