AcasăUncategorizedGuvernarea frigului

Guvernarea frigului

Niciun guvern nu are cum schimba succesiunea anotimpurilor, nici nu poate schimba ordinea lucrurilor, atât de grozav enunţată de un mare gânditor: iarna nu-i ca vara. Totul e clar, nimeni nu pretinde guvernului să facă din ianuarie lună de plajă, că doar n-o să mutăm Dolhasca în emisfera sudică. Dar există nişte aşteptări rezonabile pe care un guvern serios ar trebui să le satisfacă.

Cu două zile înainte de venirea vâjului, deja se plictisise televizorul să tot dea ştiri despre colosalul „comandament de iarnă” constituit de onor Guvernul României, avându-l în frunte pe marele strateg, conducător şi înţelept Gabriel Oprea. Activitatea „comandamentului” a fost absolut ireproşabilă timp de două zile, adică fix zilele dinainte ca iarna să devină iarnă. Comunicate, poze de grup, moacă serioasă în faţa presei şi aşa mai departe. După cele două zile s-a întâmplat un lucru incredibil: s-a făcut iarnă! Şi totul a luat-o razna.

Nu sunt nerezonabil. Nu am pretenţia ca executivul să ridice temperatura din aer nici măcar cu un grad celsius, nici nu mă aştept să prefacă zăpada în vată de zahăr, dar în niciun caz nu e de admis că din momentul în care începe să ninga România trebuie închisă, străzile sunt patinoare sau loc de săniuş. Să ne înţelegem! E iarnă! Nici măcar iarnă grea! E iarnă şi atât! Asta nu înseamnă că închidem ţara şi intrăm în hibernare ca ursul.

Povestea asta se repetă în fiecare an, indiferent de guvernare, acelaşi concert al neputinţei, aceeaşi bălăceală a incompetenţei, aceeaşi invocare a atotputerniciei frigului. Mereu lipsesc soluţiile, e mai uşor să dăm cod roşu, să închidem drumurile. şcolile şi să spunem „asta e, cu iarna nu te pui”. Nimeni nu are pretenţia nerezonabilă ca lucrurile să meargă fără cusur, cum nici în condiţii normale nu merg, dar cred că nu e prea mult să cerem soluţie pentru ca România să nu iasă din funcţiune.

Sigur există şi nesimţirea oamenilor, şi inconştienţa şoferilor, ba în unele locuri iarna chiar e grea. Dar asta nu scuză haosul general. Soluţia „cod roşu-închidem tot” nu e de fapt o soluţie, ci proba lipsei de soluţii. În condiţii chiar mai grele, ruşii se pregătesc să găzduiască Olimpiadă de iarnă.

Senzaţia pe care mi-o dau şedinţele „comandamentului”, la care s-a ivit azi şi premierul, e ca astea sunt mai mult evenimente de PR, oportunităţi de arătare la televizor şi atât.

Ca şi cum nu ar fi de ajuns, cei de la CNADNR anunţă că cei prinşi în nămeţi, cărora le expiră rovinieta, au obligaţia de a dovedi că au rămas înzăpeziţi pentru a scăpa de amendă. Ba mai mult, li se atrage atenţia că pot plăti rovinieta şi prin SMS, de pe telefonul mobil. Aţi înţeles? Deci eşti prins în zăpezi, pe drumurile administrate de nesimţiţii ăştia, iar grija lor e să îţi amintească ţie că ai să le dai bani. Pentru a avea voie să rămâi înzăpezit. Sau pentru a nu circula pe drumurile pe care ei le-au închis. Nesimţirea asta depăşeşte orice imaginaţie! De fapt ăsta e şi motivul pentru care am scris textul de azi.

Cu alte cuvinte, avem îndatorirea de a-i da statului bani, cu orice preţ, în orice condiţii, chiar şi iarna. Chiar şi când am rămas prizonieri ai nămeţilor. Iar statul are şi el obligaţii. De exemplu obligaţia de a ne aminti că trebuie să-i dăm bani.

Sper să nu mai aud acelaşi rahat, cum că totul e de fapt cauzat de deficienţele de comunicare. Asta e tot ce faceţi: comunicaţi, trăncăniţi de dimineaţa până seara, despre orice. Când vine momentul în care chiar trebuie să faceţi ceva, inevitabil, o zbârciţi. Aţi vrut la putere pentru a guverna, guvernaţi! Aţi vrut să le luaţi locul neisprăviţilor dinainte pentru a demonstra că puteţi mai mult, atunci faceţi mai mult! Nu-mi povestiţi că e iarnă, nici că drumul e înzăpezit, asta văd şi eu. Spuneţi-mi ce faceţi.Ba nu! Nu-mi spuneţi nimic. Ţineţi-vă fleanca şi faceţi ceva.

P.S. Au descoperit unii că Ponta juca baschet exact când se declara cod roşu, iar abia la ora 3:30 a ajuns la şedinţa care era programată la 3:30. Ba, alţi deştepţi au mai descoperit că sâmbătă seara a fost la cârciumă cu nişte prieteni. Şi? Iar le amestecăm? Trebuia să dea la lopată pe DN2? Să se dea cu săniuţă lângă Băsescu? Avem de criticat nişte chestii punctuale sau doar căutăm gâlceavă?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. Hai ca asta e geniala : „Ponta juca baschet exact când se declara cod roşu” . Si cine declara cod rosu? Nu sefu’ guvernului? Sau se declara singur, prin telepatie?
    Are omul un stil de a pasa responsabilitati… Maine-poimaine declara seful CNADR stare de necesitate pe autostrazi.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...