Frigul a aşezat piuliţe de gheaţă pe rampa gheboasă unde nebunii cu cactuşi alcoolici descarcă fără încetare cărbuni mari ca bolovanii de pe maidanul de lângă puşcăria în care ochii păstrăvilor păzesc zidurile pe care dopurile damigenelor scriu în fiecare zi mesaje subversive, într-o limbă pe care nu şi-o mai aminteşte nimeni. Coşari orbi umblă pe acoperişurile ţuguiate ale clădirilor, strigându-şi mesaje obscene şi aruncând arici perverşi în hornurile răsucite în spirale verzi, încolăcite pe crengile copacilor de paiantă.
Cocoşatul, înhămat la un polonic, se târăşte cu greutate prin huma îngheţată, zgâriind porţelanul trotuarelor cu dinţii crescuţi peste măsură şi bălind zemuri verzui pe care le întinde cu limba acoperită de solzi, desenând porcării pe care le şterge apoi îndată cu talpa de pâslă a bocancului drept. Urlă peştii cocoţaţi pe garduri, urlă fără încetare, scuturând clopoţei mici şi păroşi, aruncând cocoloaşe de pâine spre polonicul cocoşatului, care trece fără a-i lua în seamă.
-Ba-ahlango! strigă fulgii mecanici de ninsoare, unsuroşi, mirosind a unsoare arsă şi a dansuri lascive în poala sfinţilor cu cheiţă. Ba-ahlango! strigă prăvălindu-se peste clopotul din turla cârciumii zecimalelor violatoare de frunze.
Praful de cărbune se ridică de pe rampa îngheţată şi umbla haimana prin aerul roşu, care pipăie fesele enorme ale curvei adormite pe marginea drumului, aplecată, cu fruntea sprijinită de trotuar şi curul ridicat în sus, spre stradă, descoperit fără ruşine, spre care cocoşatul priveşte bălind şi mai abitir, învărtind limba în rotocoale tot mai apăsate.
-S-a stricat iarna asta şi n-o pot drege, că n-am piese de schimb! mormăie ursul de cârpă, scărpinându-şi umbra cu vârful creionului.
-Ba-ahlango! îi răspunde un fulg mecanic, frecându-şi mădularul în erecţie de piciorul ursului de cârpă.
-Balango, agramatule! mârâie iarna. Balango!
Superba zicerea….