Revăzându-l aseară, în emisiunea lui Radu Tudor, pe profesorul Alexandru Athanasiu, după o destul de lungă perioadă în care a preferat să stea departe de agora, mi-am amintit că anul acesta avem alegeri prezidenţiale. Mi-am mai amintit că, într-o vreme, am tot scris despre diferenţa esenţială dintre a vota şi a alege.
În buimăceala pe care o numim democraţie, gimnastica electorală ar trebu să fie principalul exerciţiu de înviorare a societăţii. Care înviorare ar trebui să se întâmple după necesara deşteptare, dar deja ţintim prea departe. Lucrurile nu funcţionează deloc în felul acesta. Deşi vorbim despre dreptul nostru de a alege, nu alegem nimic, în cel mai fericit caz sortăm. Nu ne putem defini criterii, nu reuşim să extragem din marea masă a corpului social acele personalităţi despre care, cu bune motive, credem că ar putea da consistenţă politicii noastre, că ar putea lucra ceea ce continuăm să numim interesul naţional.
Nu o să mă auto-citez, nici nu vreau să reiau lucruri pe care le-am mai spus. Am admis că dreptul nostru de a alege a fost substituit cu ceva care nu ne mai foloseşte nouă: dreptul de a vota. Dreptul, adică, de a pune cuminte, o ştampilă într-una din cele câteva căsuţe desenate pe hârtia proastă a buletinului de vot. Ştampilaţi cu grijă, nu depăşiţi marginea căsuţei. Buletinul de vot e un fel de declaraţie, care spune: la atât aveţi dreptul. Atunci când descoperim o opţiune în afara buletinului de vot, atunci când descoperim ca votul nostru chiar poate însemna ceva şi nu e menit doar să mute puterea mereu între aceleaşi găşti, atunci ne anulăm singuri dreptul de a alege, spunând că ar fi un vot risipit pe un candidat fără şanse, că acel nume nu are în spate carele de luptă ale unui partid important – partidul important fiind exact lucrul acela pe care îl detestăm şi împotriva căruia votăm sistematic, într-o fără de sfârşit orgie a votului „anti”.
La prezidenţialele de anul acesta suntem în aceeaşi situaţie. Sau decidem că, de data aceasta, alegem. Ne amintim că putem avea dreptul acesta, trebuie doar să ni-l dorim. Pe scurt, aşa cum am tot scris, de ani buni, văd în profesorul Athanasiu un foarte bun posibil preşedinte. Dar mai întâi ar trebui să fie votat, iar pentru a fi votat ar trebui să candideze şi, în fine, pentru a candida, ar trebui să i se ceară asta, în condiţiile în care nu există partid major care să fi dat semne că şi l-ar dori drept candidat. Încă.
Trebuie început de undeva. Chiar dacă, pentru unii, demersul poate părea ridicol, fără şanse de izbândă, mi-l asum. Şi vă propun să aşezaţi aici votul dvs. simbolic, dacă vă doriţi un preşedinte precum Alexandru Athanasiu. E foarte posibil ca asta să nu însemne nimic, să fie un „vot simbolic” şi atât. Sau poate însemna începutul a ceva. De cine credeţi că depinde? Deci: votaţi, fie şi simbolic, preluaţi ideea dacă vă regăsiţi în ea, vorbiţi despre asta. Sau aşteptaţi iarna viitoare şi atât.
Minunat!
Un om care emana lumina. Locul sau este in agora, nu doar la catedra. Daca Monica Macovei a avut sansa de a-i fi discipol si a stiut sa-si toceasca doar coatele in biblioteca pentru o nota mare la repartitie, din cele 19 milioane de romani, poate macar o mica parte s-ar alege cu ceva: ar deveni mai buni doar ascultandu-l pe acest om
„A journey of a thousand miles begins with a single step.”
Deci … DA! Are votul meu …
A mai fost in barca(vapor, transatlantic,etc ), nu este vertical. Nu stie sa spuna NU atunci cand trebuie.
Vot pentru !
Las votul meu aici pentru Profesorul Athanasiu. Si mie mi-a fost dor de el. Doar ca mi-e teama ca doar aici o sa pot vota pentru dinsul.
Îmi amintesc că USL a fost creeat pe ideea „jos Băsescu”, atunci s-a convenit că o dată ajunși la putere Ponta va fi prim ministru iar Antonescu va fi candidatul USL la președinția României. Poate că sunt oameni mai buni (mulți probabil) decât Antonescu dar nerespectarea unei promisiuni, a cuvântului dat ar răsturna în mod singur USL-ul și nu numai, ar fi o situație politică groaznică și totul se va fărâmița. Numai „moshemordechai.ro” poate gândi așa ceva, mă întreb în interesul cui lucrează el ?
Sbscriu in idea ca ar trebui sa inlocuim amatorismul si mojicia politica ,bataia de joc si aventurismul,cu personaje echilibrate si care au facut dovada probitatii lor profesionale .Susrin chiar primenirea conducerilor partidelor semnificative si aducerea in prim plan a celor ce nu-si gasesc locul printre inbuibatii ce domina socitatea si politica .Dar nu-mi pot incalca credinta ca restaurarea Monarhiei constitutionale va fi intr-o zi infaptuita .Simbolic insa ,pot sa spun da unui OM ca Dl.Athanasiu.
VOTAT-Alexandru Athanasiu face parte din acea categorie de oameni care au fost ingropati de marea de laturi postdecembrista si care se vor pierde in neantul istoriei datorita unei parti importante a generatiei create de democratia originala romaneasca
văd io că privitul la tembelizor molipsește…ați formulat o întrebare ca un adevărat politician:” dacă vă doriţi un preşedinte precum Alexandru Athanasiu”…?,”precum” ,sau „ca” sunt mici particule ce sunt deseori utilizate ca refugiu de retragere în cazul când ,mai mult ca sigur ,personajul ales dezamăgește…oare lecțiile anterioare de demagogie servite de toți politicienii ce s-au ales prin cantitatea de minciuni entuziasmante ,frumos ambalate la ore de maximă audiență s-au șters?…deci ,propunerea era să-l votăm pe PE sau un PRECUM …hâc!
Va recomand calduros samai consultati, din cand in cand, gramatica limbii romane. Nici cititul nu v-ar strica. Literartura buna, care sa va ajute sa prindeti si nuantele cele mai delicate ale limbii materne exista, har domnului. Poate asa veti intelege in ce contexte si cate intelesuri poate avea cuvantul „precum”. Aviz si celor care ne polueaza mintea si auzul cu imbecilele expresii „ca si politician/profesor/parlamentar” ….
Și io care credeam că pe un blog de pamflet se mai pot aduce mici contribuții…scuze celor prea serioși dak i-am iritat ,cred ,mai mult ,prin opinia antipoliticianistă…gramatica ,precum și/ca și experiența juridică îmi trag sirene de alarmă atunci când dau peste formulări insuficient de clare…scuze ,dom’ profesor!
Profesorul Athanasiu este singurul motiv pentru care as merge la vot la alegerile prezidentiale si altele ce vor urma.
OK!
da!
hai sa o facem!
sa il convingem pe domnul profesor Alexandru Athanasiu sa accepte candidatura si sa stringem semnaturile necesare.
serios si dincolo de false entuziasme.
hai sa ne apucam, te bagi la o coordonare a actiunii?
sa accepte candidatura oferita de…?
de noi, cetatenii… o parte dintre cetatenii acestei tari
exista viata si dincolo de delirul autist al clasei politice, poate candida independent
Imaginați-vă scena noastră politică pe care joacă, îmbrâncindu-se, personaje unul și unul: Corupția, Minciuna, Prostia, Hoția, Incultura, Șmecheria. (Lista rămâne deschisă… :))
Și în agora asta asurzitoare, își face apariția… profesorul Athanasiu. Adică Distincția. Rafinamentul. Și Onestitatea. Toate la un loc.
Ce s-ar întâmpla, oare? S-ar face liniște, sau…?
(Votez, oricum, cu propunerea lui Moshe… :))
Rebbe , parca in Biblie era unul Mordechai , unchiul Esterei ,cel care a avut curajul sa-i spuna regelui ca ceva pute rau , in apropiere. Fie ca gestul Dv. sa fie incununat de succes, ma aveti pe lista . Dl. prof, Athanasiu este intradevar , o somitate !
L-as vota pe profesorul Athanasiu cu ambele maini dar nu cred ca ar avea vreo sansa daca ar candida. Ar fi foarte putini cei ce l-ar vota – putini inteleg macar ce spune si n-au nevoie de „d-astia cu nasul pe sus” ce „vorbesc din carti”. In plus, de candidat candideaza cine trebuie, nu cine vrem noi – iar de iesit, iese tot cine trebuie.