Porţia de luni

Nu ştiu cât de grozav e, ca primar, Klaus Iohannis, nu locuiesc lângă cişmeaua lui, iar în trecerile mele prin Sibiu nu m-am putut edifica (nici nu m-am străduit!). Am putea spune că, desigur, e un primar nemaipomenit de vreme ce sibienii îl tot votează, dar argumentul ăsta umblă descheiat la prohab, pentru că, funcţionând în această logică, putem la fel de bine spune că Onţanu e o minune de primar, că Vanghelie e şuviţa blondă a administraţiei locale, ba mai mult, că cei mai mulţi dintre primarii patriei sunt nişte harnici şi nişte iscusiţi şi doar blestemul meşterului Manole face ca oraşele noastre să arate ca angrourile de legume la încheierea programului.

Ca să nu apuce cafeaua să se răcească, putem cădea de acord că Iohannis e un primar ok ( din multe încurcături ne scoate invenţia asta americănească, „ok”) şi gata. Acum domnul Iohannis ar cam vrea să devină vicepremier, dar musai să rămână cu cartea de muncă şi la primărie. Chiar dacă nu e kosher, ba putem pentru ca să spunem că nici măcar legal nu e! Cum trăim în ţara lui „aşa, şi?”, dacă legea nu dă voia, soluţia logică e întotdeauna să schimbăm legea.

Ce credeţi că face un vicepremier? Element ajutător: Gabriel Oprea. Cât de utilă credeţi că este ipotetica uluitoare competenţă a lui Iohannis, în postura de vicepremier? Astea sunt întrebările, aşteptăm răspunsurile de la savanţii britanici. Până atunci reţinem că legea nu interzice aiurea cumulul ăsta de funcţii, altfel operaţiunea „bani pentru primăriile noastre: ar fi probă olimpică – asta ca să dau doar un argument. Nu cred că Iohannis e apostolul Fritz călare pe un elefant roz, care vine să ne izbăvească de guturai, aşa că nu văd de ce ar trebui să se întâmple cu el ceea ce nici măcar Băsescu nu şi-a permis pentru dragul său Boc, atunci când mini-B făcea nazuri, ezitând între primăria Cluj şi Palatul Victoria.

Domnul Iohannis se poartă, pardon, scuzaţi, ca un căcăcios. Aşa cum s-a mai întâmplat şi când a existat propunerea ca el să devină premier. Un căcăcios! Iar atitudinea sa nu îmi arată deloc un politician serios (cum se tot prezintă poza!) care e gata să se apuce de treabă. ci un căcăcios care caută serviciu şi nu vrea să dea vrabia din mână pe cea de pe gard, aşa că nu văd de ce m-ar entuziasma că un astfel de personaj ar putea deveni vice-premier. Omul e evident interesat de cartea sa de muncă, vechimea pentru pensie şi ce-o mai pică pe alături, nu de treaba pe care ar avea o de făcut şi pe care ar putea-o face sau ba. Nici nu ştiu, repet, ce mare ispravă poate face un vice-premier.

Mai spun o dată, spre ştiinţa uselacilor care ar putea crede că Iohannis e statueta aia minune pentru care merită să spargi peretele, ca să-i faci loc: nici Băsescu nu şi-a permis asta, spre folosul lui Boc!

Că veni vorba de Băsescu. Dilimache face tot ce-l taie capul. A fost la Cluj să dea iama în fursecurile partidului pe care l-a făcut el la ora de traforaj. Dacă vrem, putem face pe tâmpiţii şi pretindem că e în regulă, că pe el nu l-a invitat partidul, ci fundaţia partidului. A partidului pe care se laudă că l-a înfiinţat. Sau nu facem pe tâmpiţii şi constatăm o dată în plus că e nesimţit, că îl doare în cur de constituţie etc.

Că partidul lui e o panaramă, n-are sens să mai notăm, că se vede. Că participă la reuniuni de partid pe banii statului … şi asta se vede. Că, în anii din urmă, s-au tot găsit parale pentru tot felul de partiduleţe şi fâsuri emanate de Băsescu, iar e o chestie curioasă pe care am sfârşit prin a o accepta. Mai rămâne de făcut o singură observaţie: T.B.e la final de mandate. Încăpăţânarea cu care se mişcă în vasul Petri naşte nişte întrebări. Fie îşi imaginează că România e tarlaua de la Nana şi nu poate încăpea decât pe linia moştenitorilor săi testamentari, fie îşi închipui că după încheierea mandatului va mai putea face tămbălău în politichia românească. Indiferent care e răspunsul corect, cămaşa de forţă trebuie confecţionată cu mare grijă la cusături.

Poftiţi şi votaţi, că e pe alese!

P.S. Necesară precizare: Iohannis ar trebui să devină ministru de interne şi vice-premier cu atribuţiuni „pe parte economică”. Ceea ce e perfect logic, desigur.