Porţia de luni

Nu ştiu cât de grozav e, ca primar, Klaus Iohannis, nu locuiesc lângă cişmeaua lui, iar în trecerile mele prin Sibiu nu m-am putut edifica (nici nu m-am străduit!). Am putea spune că, desigur, e un primar nemaipomenit de vreme ce sibienii îl tot votează, dar argumentul ăsta umblă descheiat la prohab, pentru că, funcţionând în această logică, putem la fel de bine spune că Onţanu e o minune de primar, că Vanghelie e şuviţa blondă a administraţiei locale, ba mai mult, că cei mai mulţi dintre primarii patriei sunt nişte harnici şi nişte iscusiţi şi doar blestemul meşterului Manole face ca oraşele noastre să arate ca angrourile de legume la încheierea programului.

Ca să nu apuce cafeaua să se răcească, putem cădea de acord că Iohannis e un primar ok ( din multe încurcături ne scoate invenţia asta americănească, „ok”) şi gata. Acum domnul Iohannis ar cam vrea să devină vicepremier, dar musai să rămână cu cartea de muncă şi la primărie. Chiar dacă nu e kosher, ba putem pentru ca să spunem că nici măcar legal nu e! Cum trăim în ţara lui „aşa, şi?”, dacă legea nu dă voia, soluţia logică e întotdeauna să schimbăm legea.

Ce credeţi că face un vicepremier? Element ajutător: Gabriel Oprea. Cât de utilă credeţi că este ipotetica uluitoare competenţă a lui Iohannis, în postura de vicepremier? Astea sunt întrebările, aşteptăm răspunsurile de la savanţii britanici. Până atunci reţinem că legea nu interzice aiurea cumulul ăsta de funcţii, altfel operaţiunea „bani pentru primăriile noastre: ar fi probă olimpică – asta ca să dau doar un argument. Nu cred că Iohannis e apostolul Fritz călare pe un elefant roz, care vine să ne izbăvească de guturai, aşa că nu văd de ce ar trebui să se întâmple cu el ceea ce nici măcar Băsescu nu şi-a permis pentru dragul său Boc, atunci când mini-B făcea nazuri, ezitând între primăria Cluj şi Palatul Victoria.

Domnul Iohannis se poartă, pardon, scuzaţi, ca un căcăcios. Aşa cum s-a mai întâmplat şi când a existat propunerea ca el să devină premier. Un căcăcios! Iar atitudinea sa nu îmi arată deloc un politician serios (cum se tot prezintă poza!) care e gata să se apuce de treabă. ci un căcăcios care caută serviciu şi nu vrea să dea vrabia din mână pe cea de pe gard, aşa că nu văd de ce m-ar entuziasma că un astfel de personaj ar putea deveni vice-premier. Omul e evident interesat de cartea sa de muncă, vechimea pentru pensie şi ce-o mai pică pe alături, nu de treaba pe care ar avea o de făcut şi pe care ar putea-o face sau ba. Nici nu ştiu, repet, ce mare ispravă poate face un vice-premier.

Mai spun o dată, spre ştiinţa uselacilor care ar putea crede că Iohannis e statueta aia minune pentru care merită să spargi peretele, ca să-i faci loc: nici Băsescu nu şi-a permis asta, spre folosul lui Boc!

Că veni vorba de Băsescu. Dilimache face tot ce-l taie capul. A fost la Cluj să dea iama în fursecurile partidului pe care l-a făcut el la ora de traforaj. Dacă vrem, putem face pe tâmpiţii şi pretindem că e în regulă, că pe el nu l-a invitat partidul, ci fundaţia partidului. A partidului pe care se laudă că l-a înfiinţat. Sau nu facem pe tâmpiţii şi constatăm o dată în plus că e nesimţit, că îl doare în cur de constituţie etc.

Că partidul lui e o panaramă, n-are sens să mai notăm, că se vede. Că participă la reuniuni de partid pe banii statului … şi asta se vede. Că, în anii din urmă, s-au tot găsit parale pentru tot felul de partiduleţe şi fâsuri emanate de Băsescu, iar e o chestie curioasă pe care am sfârşit prin a o accepta. Mai rămâne de făcut o singură observaţie: T.B.e la final de mandate. Încăpăţânarea cu care se mişcă în vasul Petri naşte nişte întrebări. Fie îşi imaginează că România e tarlaua de la Nana şi nu poate încăpea decât pe linia moştenitorilor săi testamentari, fie îşi închipui că după încheierea mandatului va mai putea face tămbălău în politichia românească. Indiferent care e răspunsul corect, cămaşa de forţă trebuie confecţionată cu mare grijă la cusături.

Poftiţi şi votaţi, că e pe alese!

P.S. Necesară precizare: Iohannis ar trebui să devină ministru de interne şi vice-premier cu atribuţiuni „pe parte economică”. Ceea ce e perfect logic, desigur.

 

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Cineva mi-a spus ca marea calitate a neamtului este ca nu pune bete in roate celor care vor sa faca ceva. In alte parti, trebuie sa dai shpaga pentru tot, chiar daca este perfect legal. El nu face mare lucru, dar ii lasa in pace pe cei care vor.

    Asa o fi …

    • Pai atunci e simplu. Ii lasa in pace pe uslasi sa isi rupa gatu’. Caci tare se mai pricep, zau asa.
      Desi am inceput cu o gluma, cu tristete spun: De-aia are Basescu vreme de chermeze pe la Cluj si te-miri-pe-unde. Astia si-o dau singuri infinit mai bine decat le-ar da-o el.

    • Am inteles ca a avut citeva idei practice prin Sibiu, da’ n-am de unde sa stiu daca le-a avut chiar el personal… Oricum, cit am stat acolo am constatat ca institutiile locale sint understaffed, si pierzi timp pentru orice fleac pentru ca n-are cine sa te ajute, ceea ce mi s-a parut o prostie, avind eu infinit mai putine probleme de acest gen la Brasov, de exemplu. Pe de alta parte, Sibiul s-a organizat in ultimii 10 ani mai bine decit Brasovul, si a cistigat la capitole la care Brasovul a pierdut, ca’z deh, mai depinde si de cit ii duce capul pe „edili”, si la Brasov s-a considerat ca industria e o pata pe obrazul orasului, care trebuie stearsa. Si a fost stearsa. In timp ce la Sibiu s-a dezvoltat in draci. Io fiind inginer, spun de ce stiu. Altfel, am apreciat festivalul de teatru de la Sibiu si ii duc dorul. La Brasov n-au mai ramas decit chermezele de prost gust si turismul de cocalari. For the record, io mi’s brasovean traitor de vreun an jumate in Germania.

    • E-adevarat! Nu a pus bete-n roatele Bisericii Evanghelice retrocedandu-i si ce n-a avut! Iar neamtu’ – ca orice neamt sadea – a fost consecvent si nu a pus bete-n roate nici celor care au crosetat inginerii prevazute de acelasi articol din legea penala; asa ca a impartit „corespunzator” cu cei care „au facut ceva” din ce „au reusit” acestia din urma.

  2. Mie mi se pare fabuloasa povestea cu Klaus Iohannis…. in sfirsit o sa se distruga mitul imbecil al neamtului harnic si corect, insa din interior si fara ca noi, non nemtii. sa ne straduim. 🙂 Un neamt va distruge mitul neamtului, ce poti sa-ti doresti mai mult?!

    wunderbarste!!!! 😀

  3. Nope, il judecati pe Iohannis dinainte, adica va exprimati cu prejudecata. Nu-i dati nicio sansa sa arate cum gandeste si cum decide, dar va preocupati de mituri inainte sa existe fapte.

    Aici se vede clar cum talentul literar este alta mancare de peste decat logica si managementul. Ana Calota (Cicciolina / Doina Melinte) poate ajunge in Parlament si la o adica ar putea sa tina si un blog de succes, dar nu ar sti sa administreze un oras sau un minister.

    Ati tratat gresit acest subiect.

    • nu cred ca este tratat gresit subiectul.
      si vin cu ceva intrebari: daca tot este un personaj capabil si vizionar, cum de accepta postul asta struto-camilic? ma tem ca asta spune ceva despre cum gandeste.
      cum decide? pai, oricat de multe pete ar avea ANI, legea este lege (cretina, nimic de zis, dar totusi lege). omu’ insa nu pare sa isi faca foarte multe probleme in sensul asta.
      despre administrarea Sibiului nu sunt in masura sa vorbesc, respect ca atare numarul de voturi ce le-a obtinut.
      insa mai este si vorba aia cu codasul la oras vs. fruntas la el in sat.

      • „[…]cum de accepta postul asta struto-camilic?”

        Ca sa rezolvi o situatie concreta pleci din punctul A si ajungi in punctul B. Oricat de complicata si murdara e situatia ea trebuie abordata din punctul A. Caz concret: esti profesor de scoala si intri in clasa, unde constati ca pe catedra se afla un rahat. Ai de ales intre: a. a lasa rahatul la locul lui si a-ti face ora ca si cum nu ar fi, b. a constata ca nu intra in job description-ul tau de profesor sa cureti rahatul si sa pleci din clasa sau c. a curata rahatul si a-ti tine lectia. Sper ca Iohannis a ales c.

        „[…]cum decide?”

        Iohannis a spus ca va demisiona inainte sa fie investit in Guvern. Ati fi vrut sa-si dea demisia fara sa stie daca va intra sau nu in Guvern ? Dv. ati renunta la o realizare concreta pe care ati pute-o continua sau nu numai pentru ocazia unei realizari mai mari? Cine stie cat de greu se obtin realizarile procedeaza exact ca dl. Iohannis. Este de apreciat ca nu s-a aruncat romaneste intr-o postura de totul sau nimic.

        „[…]insa mai este si vorba aia cu codasul la oras vs. fruntas la el in sat.”

        Adica Bucurestiul o fi vreun oras iar Sibiul vreun sat ? Calitatea vietii in Sibiu este peste calitatea vietii in Bucuresti: constat, nu dezbat. Pentru ca legat de treaba cu codasul si fruntasul nu ma pot exprima, neavand fapte la care sa-mi raportez punctul de vedere.

        Asadar, pana in momentul de fatza, analiza din articol nu e viabila.

        • contradictia naste intotdeauna progres. si cu voia gazdei noastre (multumim!) raspuns pe puncte:
          1. exista si D. nu intri la ora. relatia profesor – elev ar trebui sa presupuna respect reciproc. asa ca nefiind din cealalta parte, raspund cu nota in catalog.
          2. impresia mea (scuzat sa fiu daca gresesc) este ca nu a dat prea mare importanta subiectului, initial ignorand legea si apoi intr-un final declarand intentia de a demisiona cu 5 minute inainte. ring a bell?
          3. nu. Sibiul este un sat, iar Romania un oras. asta am vrut sa spun.

          in treacat fie spus, in Constanta avem un primar peren si degraba strangatoriu de voturi. ma sperie momentul in care ar avea ambitii guvernamentale.

          nici comentariul si nici raspunsul meu nu au pretentia de a fi analize. multumesc insa pentru contra-comentarii. 🙂

          • Iohannis e profesor si inca unul bun, de top national. L-am cunoscut personal in 1988. Coordona lotul judetean de olimpici la Fizica din partea judetului Sibiu calificati la faza nationala. Eu eram elev, din alt judet. Am fost cazat in camera cu elevii din Sibiu. Iohannis a venit de cateva ori la elevii sai, ocazie cu care l-am remarcat.

            Asumarea de catre Iohannis a unui post de decizie in Guvern nu poate aduce decat bine. Mai mult, poate incuraja si alti oameni competenti sa iasa la bataie.
            In acest moment, politica romaneasca este pe mana unor fosti elevi mediocri – unii repetenti, corigenti, cel mult de mijlocul plutonului. Acum sunt oameni mari, care nu au realizat vreodata vreun proiect si intrati in politica fara alta intentie decat de imbogatire a lor, a familiilor si clanurilor lor.

            Nu aveti motive sa aveti rezerve fatza de Iohannis. Sunt sigur ca influenteaza in bine.

  4. Da, dar Johannis e neamt, Vanghelie nu … poate doar oleaca suedez. :))
    Si presupunand ca vine supereroul de la Sibiu ma indoesc ca o sa faca mare branza. Deja inteleg ca o sa intre teoretic ministru de interne si vicepremier de finante. N-au pentru el si un post de subsecretar si la educatie sau la transporturi sa fie ghiveciul gustos?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...