AcasăOy-oy!Dunga de la elasticul...

Dunga de la elasticul chiloţilor opoziţiei

Într-o societate cu nuielele bine prinse în snop, opoziţia e chestia aia la care te uiţi când nu mai pricepi ce bâzâie puterea. Dincolo de literatura de gazetă, broşurile de popularizare „Consumaţi Democraţie, că e făcută cu ouă de ţară şi brânză de la ţăran!”, opoziţia ar trebui să funcţioneze, în mod esenţial, ca un termen de comparaţie. Pentru ca o astfel de comparaţie să poată supravieţui, această minunată şi teoretică opoziţie despre care vorbim ar trebui să conţină multe verbe şi cât mai puţine interjecţii – „Huo!” n-are cum funcţiona ca referenţial într-o democraţie bine igienizată.

La noi lucrurile nu au stat niciodată aşa. Opoziţia a fost şi este (indiferent cine au fost ori sunt cei care i-au încălţat ciubotele) chestia aia pe care punem ştampila când vrem să-i facem „sâc!” puterii. Singura ei obligaţie era să existe, să fie acolo la momentul ştampilei. Alte criterii nu există. Nu ne-am ostenit să-i băgăm pe cei goniţi de la putere în cantonament, astfel încât când le vine din nou rândul la pază de la SPP să nu le facă iar boacăne, ba, dacă se poate, să guverneze deştept. Nu. I-am lăsat, mereu, la mormăit şi stors coşuri în opoziţie, până vine vremea unui nou vot anti şi îşi mută iar cartea de muncă.

Azi, poate mai mult ca oricând, ne-ar prinde bine o opoziţie harnică şi deşteaptă, dar de unde să o iei? Argumentul celor aflaţi în opoziţie este că sunt prea puţini, că actuala putere e copleşitoare, că ei, opozanţii, au prea puţini oameni în Parlament. Şi ţine-te văicăreli! Ca şi cum zarurile sunt de vină pentru asta şi nu pocinoagele pe care le-au ţinut lanţ pe când se aflau la guvernare.

Mulţi, puţini, asta are mai mică importanţă, contează mai mult ce fac cei care azi consumă porţiile opoziţiei. Şi ar trebui să le bage cineva în cap că, într-o democraţie sănătoasă, aia din broşuri şi articolele de gazete, opoziţia contează, e importantă, dacă eşti trimis acolo, înseamnă că ai primit, carevasăzică, o misie, nu eşti doar repartizat la încasat leafă de la Parlament şi consumat sărăţele de la protocol. Pentru că mai există şi opţiunea „în afara Parlamentului”. Pentru opozanţii noştri, însă, stagiul departe de ciolan e doar vremea văicărelilor şi huiduielilor.

Azi, la noi, opoziţia înseamnă rumeguşul rămas din fostul partid prezidenţial, PDL, adică PDL-ul lui Blaga ( că doar Blaga pare să mai fie viu pe acolo), Mâncărimea Populară, cu madam Udrea în rol de primă ciocănitoare şi tot felul de alte mici găşcuţe, care insistă să fie socotite partide, pe la care zbiară tot felul de ridicoli precum MRU. Toţi ăştia nici măcar nu sunt preocupaţi de ideea opoziţiei, grija lor cea mai de soi fiind aceea de a-i fi utili lui Băsescu, de a se face preş când trebuie să se şteargă pe picioare, prosop când trebuie să se şteargă la cur şi mânecă dacă vrea să-şi şteargă mucii. Atât. Chiar dacă, uneori, Blaga ţine să mai fluiere a distanţare de Traian Băsescu.

Strigătul „ăştia fură! ăştia sunt bandiţi!” e bun şi el, e parte a misiei opoziţiei, dar nu e de ajuns. Huiduielile, înjurătura, mitingurile ridicole, cu răgete în portocaliu, de pe scene improvizate, astea sunt accesoriile burleşti ale opoziţiei de maidan, nu dovada existenţei unei alternative reale. Mai au, cei care trec în opoziţie, damblaua guvernelor din umbră. Ca şi cum ar vrea să nu uităm împotriva cui i-am votat, de au ajuns ăştialalţi la putere. Şi din nou ni se oftează: suntem puţini… ce să facem?

Ce ar putea face? Multe. Dar orice discuţie despre ce ar fi de făcut e ridicolă câtă vreme la ţambalul opoziţiei e aşezată ca prim solistă alde Elena Udrea, cu tot ce înseamnă ea, cu reţeta ei de succes în politică. Poa’ să screamă Pleşu zeci de basculante cu ode, tone de aforisme despre prea-cuvioasa dreaptă şi înaltele ei idealuri. Totul aterizează ridicol pe ţambalul Elenei Udrea. Se pot comite eseuri despre unitatea dreptei şi tradiţiile ei ( da, da, sigur, Băsescu, Udrea, Boc, Tălmăcean, Ioan Oltean şi toţi caraghioşii ăia fix tradiţiile dreptei le-au supt de la ţâţa maternă -sau de unde or fi supt, ce or fi supt).

Câtă vreme mecanica electorală de la noi se va baza pe votul talibanilor desşurubaţi din realitate şi al scârbiţilor specializaţi pe votul anti, poza de grup nu va arăta altfel. Gândiţi-vă: alternativa la neîncetata gâlceavă dintre Ponta şi Antonescu ar trebui să fie Udrea! Dacă asta nu vă sperie, atunci aţi consumat substanţe care, trebuie sa vă anunţ, nu sut nici legale, nici bine nu vă fac!

Ori de câte ori privesc hoitul opoziţiei, încă văd, pe lângă buric, urma de la elasticul chiloţilor puterii.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...