Despre povestea ( dacă e într-adevăr o poveste) fetei fugite de acasă, care a fost sau nu la o mânăstire, s-a vorbit mult. Ca întotdeauna, s-a vorbit mai mult decât s-a ştiut. Acum totul e în regulă, puştoaica a fost găsită, nu e clar pe unde a umblat în haimanalâc, dar trăncăneala merge mai departe. Am fi avut o istorie simplă şi veche de când lumea, un adolescent fugit câteva zile de acasă, dacă în toată întâmplarea asta nu sufla puţin vântul delirului mistic.
Nu vreau să vorbesc prea mult despre cazul copilei fugite de acasă; nu ştiu prea multe despre întâmplarea asta şi nici nu m-a prea interesat, cinstit să fiu (asta e o afirmaţie riscantă în ţara în care toată lumea e chinuită de grija a orice, iar compasiunea/îngrijorarea/preocuparea reprezintă exerciţii de mimă obligatorii în gimnastica socială!). Dar ţicneala mistică, damblaua religioasă, delirul habotnic, tot ghiveciul ăsta de pseudo-credinţă ar trebui să îngrijoreze.
Credinţa, în care cu toţii ne reculegerm, într-o mai mică sau mai mare măsură, e pusă la grea încercare de asaltul hoardelor de pupători de moaşte, pentru care trăirea spirituală e redusă la mecanica târâtului în jurul lăcaşului de cult, reflecţia interioara e înlocuită de zbieratul isteric, iar metafizica e rezumată la atingerea hoiturilor. Raportul cu divinitatea devine o neîncetată tranzacţie: pupat moaşte=sănătate, bani ; post=iertarea păcatelor; rugăciune=loc de muncă, leafă mai mare, promovarea examenului etc. Dumnezeu e atotputernic, nu? Ca atare e cel mai competent prestator de servicii, e cea mai tare pilă, trebuie doar să negociezi bine cu el şi să dai la schimb ce ai promis.
Rugăciunea nu mai e o trecere prin umilinţă şi reculegere, ci o chestie răcnită, crăcănat, cu mâinile în şolduri. Credinţa e redusă la însăşi afirmarea ei. „iubeşte-ţi aproapele” e un moft, literatură, restul decalogului e vrăjeală. Creştinul sadea îşi rage credinţa pe Facebook, îşi răcneşte rugăciunea oriunde îl apucă, vorbeşte în numele lui Dumnezeu, pentru că, desigur, are program zilnic de per tu cu ăl de sus, între spălatul pe dinţi şi golirea băşicii. Liniştea credinţei nu mai există, totul e un fel de Fan Club Iisus în care icoanele au devenit postere cu poze de la concertele super-star-ului, iar trăirea spirituală e evacuată şi înlocuită de microbism fanatic.
Toată boloboroseala unor ţicniţi care îşi evacuează în religie nevoia de fanatism, devine în mintea săracă şi rău educată comunicat oficial de la Radio Raiul FM. Delirul nu solicită prea intens intelectul, pentru delir mistic nu e nevoie nici de instrucţie, nici de o inteligenţă superioară, nici măcar de truda lecturii Bibliei. Fanatismul e suficient, pantomima ritualistică e satisfăcătoare. Totul e în exterior, zbierăt, bolboroaseală, tămâie şi pupat de hoituri. Înlăuntru nu se întâmplă nimic pentru că nu mai există un înlăuntru.
Pentru hoardele de fani, divinitatea e reprezentată de un fel de moşneguţ băşinos şi neputincios, dar guraliv, plin de vorbe de duh. Tocmai de aia trebuie să vină ei, membrii fan clubului, să îi sară în apărare, să vorbească în locul lui, să scuipe, înjure, să tălmăcească şi răstălmăcească ce a spus un cioban beat, acum câteva mii de ani, când voia să îşi omoare fiul pentru că aşa îi spusese lui o voce.
Nimic nu îmi pune credinţa la mai grea încercare, pentru creştinul ortodox care sunt, decât urâtul, ostentaţia şi lipsa de bun-simţ ale fanaticilor, care nici nu cred că se întâlnesc cu credinţa autentică, liniştea, reculegerea sau adânca cercetare a sinelui. Se declara ortodocşi, dar la fel de bine ar putea fi dinamovişti, stelişti sau peremişti.
Atunci când merg în biserică, nu îl caut pe Dumnezeu. Îl pot găsi oriunde. Sau îl pot găsi pretutindeni. Ori nicăieri, niciodată. Nu asta caut acolo, cum nu zugrăveala pereţilor o caut, nici icoane ori miros de tămâie. Atunci când merg în biserică, o fac pentru că nădăjduiesc să găsesc acolo linişte. Liniştea aceea de care am nevoie pentru a mă scruta pe mine însumi, cu bunele şi relele mele. De ceva vreme, liniştea aceea nu mai e de găsit acolo.
da, dar nu sintem nici singuri si nici stingheri in aXa http://www.zengardner.com/wp-content/uploads/supermanjesus.jpg …. aliatii nostri, nu?
In Sunset Limited este o replica daramatoare la final catre cer: „If you wanted me to help him, why didn’t you give me the words?”. Tie clar ti-a dat cuvintele. Ah, ce n-as da sa am cuvintele tale.
Eu cred ca faci o eroare tipica: ii judeci pe altii luandu-te pe tine ca etalon. Te rog iarta-mi impertinenta de a iti vorbi direct, dar stiu ca ai capacitatea de nu ma crede obraznic (prea tare).
Exista oameni care iti sunt mult inferiori din punct de vedere cultural (ok, asta e normal), dar mai ales ca si inteligenta iti sunt unii mult inferiori.
Multi considera ca neraspunsul la rugaciuni este de inteles; tu ai dat explicatia in cateva cuvinte care ar trebui sa fie inteligibile, dar nu sunt, pentru ca cei carora le sunt adresate nu le pot intelege; nu stiu care ar fi acele cuvinte pe care ei le-ar pricepe …
Tu vorbesti cu Dumnezeu direct, fara popi si fara biserici, pentru ca esti capabil de abstractizare. Dar cum ai putea sa ceri asta unora care sunt atat de saraci cu duhul incat nici nu incap in scala !? De ce ii certi ? pentru ca sunt prosti ? dar cearta-l pe orb ca nu vede, sau pe olog ca nu fuge, pentru ca asta ar fi mai logic ! pe prost cum sa-l certi ca nu pricepe, pentru ca el nu intelege nici macar ce-i reprosezi ! … dubla absurditate …
Trebuie sa accepti ca sunt oameni atat de necajiti, incat pentru ei pupatul moastelor este echivalentul discutiilor tale interioare cu Dumnezeu.
Am si eu prieteni care rad de mine ca pup icoanele si tuc moastele … si nu ma supar, pentru ca eu sunt prea prost ca sa vorbesc cu Dumnezeu de la egal la egal … mie Dumnezeu nu-mi raspunde, iar cand o face totusi, nu sunt niciodata sigur ca a facut-o intr-adevar, dau doar a batut vantul … si atunci cad in genunchi si ma rog asa cum am invatat, chiar daca nu pricep cuvintele.
… „ţicneala mistică, damblaua religioasă, delirul habotnic, tot ghiveciul ăsta de pseudo-credinţă” sunt exact produsele finite ale onoratei institutii care conduce în topul încrederii populare : BOR. Popimea si biserica, în general, sunt cei dintâi care nu îsi doresc un dreptcredincios instruit în catehism, care sa fi studiat Cartea, altminteri nu ar edita si comercializa (lucrativ foc), cu atâta osârdie, tot felul de brosurici, cartulii, icoane, candele, tamâie, cruciulite si cruciuloaie, matanii, etc. De când lumea si pamântul au existat sarlatani si escroci care au profitat de credulitatea si lipsa de instructie a unora sau a altora, pentru folosul lor propriu.
Daca oamenii ar avea curiozitatea sa citeasca Cuvântul cu ochii lor si cu mintea lor (nu numai fragmentelul de la liturghia de duminica, de cele mai multe ori un text scos de popa din context si folosit drept pretext pentru îndoctrinare si îndogmare), daca ar judeca un pic critic si rational puzderia de minuni tembele (si de o stupizenie atroce) pe care este edificat ortodoxismul (uitati-va prin ‘Vietile sfintilor’, de ex.), atunci sandramaua BOR ar da faliment : oamenii ar pricepe ca n-au nevoie de lumânari, tamâie, cadelnita pentru a avea o relatie pe verticala, ca nu este deloc necesar sa pupi moaste etc. etc.
ÎPF Daniel este, indiscutabil, cel mai performant manager corporatist din România : de când preasfintia sa este CEO la BOR, aceasta a crescut ca numar de sucursale (biserici, schituri, manastiri), activele bilantiere (paduri, terenuri, retrocedari, subventii, subsidii, donatii) au sporit iar activitatile economice lucrative de editura si vânzare obiecte de cult au ajuns la un maxim istoric. BOR are avantaje competitiv-economice deloc de minimalizat : monopolul editorial de carte sfânta si obiecte de cult plus piata de desfacere captiva, munca gratis prestata de monahi fara plata CAS si CASS, fiscalizare inexistenta a veniturilor (v-a dat biserica bon de casa când ati cumparat lumânari? desi legea e lege atât pentru buticar cât si pentru megacorporatii precum BOR, ea trebuia sa dea cezarului ce era al lui – i.e. TVA si impozit) : ce mai, corporatia perfecta în care merita investit, deoarece dividendul gras este asigurat înca o generatie cel putin de acum înainte.
BOR este de la distanta cea mai bogata corporatie din România. Produsele ei finite sunt : bigotism, habotnicie, ticneala, delir si foarte multa intoleranta, pentru ca ele o tin în viata si îi creaza premisa încasarilor viitoare.
[…] Despre povestea ( dacă e într-adevăr o poveste) fetei fugite de acasă, care a fost sau nu la o mânăstire, s-a vorbit mult. Ca întotdeauna, s-a vorbit mai mult decât s-a ştiut. Acum totul e în regulă, puştoaica a fost găsită, nu e clar pe unde a umblat în haimanalâc, dar trăncăneala merge mai departe. Am fi avut o istorie simplă şi veche de când lumea, un adolescent fugit câteva zile de acasă, dacă în toată întâmplarea asta nu sufla puţin vântul delirului mistic. Citește continuarea aici […]
Ai mare, mare dreptate…
Auzi prietene ! De ce m-ai blocat ? Imi pare rau ca ai atatia CACATI si PSIHOPATE FEMINISTE pe lista ta(indiferent de culoarea PIELII). DAca stiam asta nu intram pe lista ta.Poate iti curetzi lista de CRETINI care isi zic JURNALISTI si te hotarasti sa iti alegi oamenii mai bine.INclusiv pe FACEBOOK.CAt despre FEMINISTE le stiu pe dinafara si stiu ce psihoipate si idioate nemernice sunt.A ca sunt pe lista ta si sunt prietene cu tine e altceva.Toate ERORILE NATURII toate FEMEILE cu COAIE ,psihopate ca e plina PERESA de asta.Si ma blochezi ca iti zic adevarul despre ele?
Uite continutul plangerii la CNA facuta lui NURELDIN.SA nu crezi ca se lasa fara urmari.
Buna ziua ! Doresc sa va sesisez ca astazi am fost jignit si atacat pe FACEBOOK de catre jurnalista LN de la postul ANTENA3 care mi-a adresat cuvinte jignitoare la un comentariu postat de mine facandu-ma NEBUN in mod indirect.NU se poate fie folosit un asemenea limbaj si atac de cea mai joasa spetza care vine din partea unui jurnalist.Lucru asta il descalifica si consider ca un jurnalist care jigneste si face aluzie la o boala psihica a celui care nu ii convine nu mai are ce cauta in presa.IN fapt eu am intrebat daca respectiva jurnalista a urmat studii feministe.DE mentionat e ca nu urmez tratament psihiatric.
Atasez captura la aceasta plangere si va rog sa luati masuri impotriva jurnalistului si a postului.
Nu te-a blocat nimeni, dar nici nu-ţi permit să-mi insulţi prietenii la grămadă.