AcasăRabbi ziceSolidaritate? Da, bine.

Solidaritate? Da, bine.

Sunt somat să îmi manifest, imediat, ferm şi fără echivoc, solidaritatea „cu ce se întâmplă în Ucraina”. Ca să nu rătăcesc prea mult pe uliţele îndoielii, mi se indică exact şi cu care parte din „ceea ce se întâmplă în Ucraina” trebuie să devin îndată solidar: cu manifestanţii! De ce? Dar cum de ce, monşer? Bine, n-au ei un Havel, ci un pugilist, dar sunt împotriva guvernului, deci logic am devenit debitorul lor cu una bucată solidaritate,

Am resurse limitate de solidaritate şi prefer să mi le cheltuiesc cu chibzuială. Inflaţia asta de solidaritate cu oricine, cu orice, oricând, pentru că e „cool”, pentru că dă bine la poză, pentru că face bine la imagine, nu face altceva decât să transforme ideea de autentică solidaritate ( care, de altfel, ne lipseşte) într-un moft. Nu mai putem simţi compasiune, e musai să devenim şi solidari. Formal, foarte lejer, nimic serios, doar să ne arătăm ca atare, mai mult nu ni se pretinde.

Somat fiind să devin grabnic solidar cu protestatarii, mi se indică şi ce fel anume trebuie să-mi consum solidaritatea. Trebuie să semnez ( din nou!) încă o petiţie online – lucrul ăsta, s-a demonstrat, are o grozavă eficienţă. Trebuie să vin în Piaţa Universităţii (unde altundeva?) şi să zbier că sunt, desigur, solidar. În week end, desigur. Pentru că avem de a face cu un fel de insurgenţă de loisir, un soi de activism monden, socializare revoluţionară pentru timpul liber.

Depăşind afecţiunea profundă pe care o am faţă de ucraineni, pentru isprava cu nava Rostock, pentru povestea cu canalul Bâstroe, Insula Şerpilor sau din cauza a ceea ce au de pătimit românii din Bucovina de Nord ( iar lucrurile astea s-au petrecut şi au continuat să de petreacă indiferent dacă la Kiev au guvernat comuniştii sau „reformatorii portocalii”), ceea ce se întâmpla acum la Kiev e un bun motiv de îngrijorare. Cu solidaritatea mai vedem.

Informaţiile care ajung la noi, aşa cum ajung, nu ne permit să înţelegem prea mult. Acolo e un război în toată legea, iar în vreme de război nu mai există demoni şi inocenţi, ci doar beligeranţi şi victime. Nici nu ştiu dacă acum, acolo, poporul ucrainean îşi caută propriul destin. S-a scris şi s-a vorbit suficient despre asta, aşa că nu are sens să mai despic firul în patru. Totul pare a fi un decont pentru afacerile neîncheiate din Siria. Dar nu ăsta e subiectul.

Deci solidaritate n-am. Sunt, în schimb, îngrijorat. Vecinul de peste gard şi-a dat foc la casă. Că atât l-a dus capul, că aşa l-au învăţat alţii… nu ştiu. Dacă pun mâna pe căldare şi încerc să sting vâlvătaia nu e vorba de solidaritate, ci de instinct de conservare. Ce te faci, totuşi, când pentru fiecare căldare cu apă a mea, el mai aruncă zece torţe în vâlvătaie?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. Pentru niste exaltati lipsiti de echilibru si decenta nu-i de mirarare ca preopinenti cer cu avantare sa ne facem de ras ca de obicei luand partea unora sau altora ca in cazul Rosiei Montane, cainilor vagabonzi, miscarea verde etc….,.Intre tari nu exista decat interese si basta.Ce pot sa spun este ca ucrainieni nu-s de mamaliga si au facut ce au crezut pentru viitorul copiilor lor.Nu poti sa nu-i admiri.Dar cu decenta .

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...