USL, „nasol moment, mişto colivă”

USL a murit. Motivele se ştiu, ritualul despicării firului în patru, cu ifose de analiză, e pierdere de vreme. S-a întâmplat ceea ce trebuia, până la urmă, să se întâmple în mod natural. O alianţă de conjunctură, construită nu din afinităţi ideologice, nici din aşezarea dimpreună în spatele unui mare proiect naţional, îşi încheie existenţa. O putea face cu măreţie sau… aşa cum se întâmplă.

Nici nu poţi pretinde măreţie politicii româneşti! Pentru asta ai avea nevoie de bărbaţi politici, iar noi avem doar nişte prăpădiţi de politicieni, măcinaţi de ambiţii meschine, de interese deloc onorabile, personaje cărora cocoţarea în funcţii nu le-a schimbat nicicum statura, povara responsabilităţii nu i-a făcut mai cumpătaţi, iar aşezarea în demnităţi nu i-a dăruit şi cu mai multă chibzuinţă. Mărirea le-a dat în schimb mai multă vanitate şi mult mai mult vânt în clanţă. De unde atâta măreţie?

Nu mă străbate vreun colosal regret, la decesul USL. Nici fiori de bucurie nu am. Cel mult dezgust. Se putea şi altfel, dacă decenţa nu ar fi fost definitiv evacuată din politica românească. Nici nu cred că ar trebui să scormonim prea mult, căutând vinovaţi, împărţind culme, aruncând anateme – cum spuneam, e o alianţă de conjunctură care şi-a consumat combustibilul.

Nu ne rămâne decât să vedem ce urmează. Iar aici lucrurile sunt deja la fel de clare. Ieşirea PNL de la guvernare, formarea unui nou guvern, foarte probabil cu participarea UDMR, alegeri prezidenţiale la care foarte probabil USD va avea propriul candidat, iar Crin Antonescu va avea şi susţinerea părţii băsiste a politicii. Acesta e traseul. Nu am inclus aici puzderia de declaraţii, invective, infamii, care, de bunăseamă, nu vor lipsi. DIn toate părţile.

Exista şi opţiunea dizolvării USL şi continuarea colaborării dintre partidele care au alcătuit Uniunea, într-un nou cadru. Opţiune care, constatăm, n-a supravieţuit decât ca ipoteză. În scenariul în care ne pregătim să intrăm, cel prezentat în paragraful anterior, de câştigat are doar Băsescu şi grupusculele aglomerate în jurul său.

PSD va avea de decontat de unul singur erodarea de la guvernare – şi cum n-am uitat încă ce fel arată o guvernare PSD, cu toată baroneala aferentă, o să fie un decont zdravăn. Adăugaţi la asta aducerea UDMR la guvernare şi e lesne de înţeles că pentru Ponta nu urmează zile uşoare.

Nici în PNL lucrurile nu vor sta prea grozav. Ieşirea de la guvernare vine cu nişte costuri. Se va pierde accesul la resurse, e foarte posibil ca în teritoriu, în consiliile locale şi judeţene, lucrurile să o ia razna, iar lucrurile astea pot şubrezi poziţia lui Antonescu, atunci când va avea mai tare nevoie de sprijjinul partidului. Aşezarea lângă Băsescu, explicită sau implicită, sprijinul pe care l-ar putea primi de la acesta, la prezidenţiale, nu are cum îi face prea mult bine.

Războiul care ar putea urma, între foştii aliaţi, la care cu siguranţă se pot adăuga mişcările lui Băsescu, din servicii, din dosare ş.a.m.d., ar putea face ca la prezidenţialele din toamnă să avem un meci mult mai complicat decât am bănui. Dacă până acum părea limpede, candidatul USL ar fi câştigat fără probleme alegerile, posibil chiar din primul tur, acum lucrurile au devenit mult, mult mai complicate. Cum spuneam, din toată nebunia, cineva are de căştigat. Şi nu e nici la PSD, nici la PNL.

P.S. Nu ştiu care sunt socotelile lui Ponta, dar scriu aici ca să rămână: aducerea UDMR la guvernare e o enormă prostie!