Hai să nişte Eurovision!

Cum politichia am rezolvat-o, e cazul să ne ocupăm puţin şi de muzichii, că şi ăsta e un subiect din care ne putem încăiera la fel vânjos ca în cele politiceşti. Şi, tot precum în cele politiceşti, avem şi aici pafarişti, afoni, plagiatori, urechişti şi habarnişti. Iar când vine vorba despre Eurovision e tot pe bază de vot, votul, în mod tradiţional (şi ce-am fi noi fără tradiţii?) e tot şmenuit, aşa că ne putem simţi in largul nostru.

După ce anul trecut i-am făcut de rahat pe puţoii ăştia de europeni cu avangardismul nostru, trimiţându-l acolo pe necăjitul ăla în rochie, care behăia ca oiţa Dolly când a aflat că ea e doar o clonă, iar telemeaua obţinută din laptele ei nici nu e telemea ci clona telemelei, anul ăsta e cazul ca, vreme de 3 minute, să le pedepsim urechile pentru bătaia de joc legată de Schengen. Cum de Eurovisionul românesc se ocupă TVR, chestiunea e pe jumătate rezolvată. Competenţa celor din TVR, în materie de transformat banii în căcat şi căcatul în material video, e deja recunoscută pe plan internaţional.

Sistemul de vot, la Eurovision, e cunoscut deja. Ca la politică! Guşterii votează pe banii lor, pe urmă vine juriul „alcătuit din specialişti” (un fel de STS) şi rezolvă problema. Ca să n-o mai lungim, că avem 12 piese de luat pe inventar, hai să vedem care sunt cele 12 cânticele din care am avea de ales sâmbătă seară. Mă încumet să dau şi note, ca la şcoală, de la 1 la 10.

1. Miracle/ Ovi & Paula Selling

Deja vu. Asta e tot ce se poate spune despre piesa asta. Am mai văzut duetul. Ba l-am mai şi auzit, pe când suna ceva mai bine. Piesa e tot o clonă, ca şi oiţa Dolly, de care pomeneam, dar o clonă mai ambiţioasă, pentru că amesteca ceva din piesa cu care cei doi au mai participat la şlăgăreala europeană cu ceva din cântecul câştigător al duduiei Loreen şi încă ceva zgomot vag familiar.

Nota mea: 5

2. Despre mine şi ea/ Bere gratis

Dacă i-aţi mai ascultat pe cei de la „Bere gratis” ( şi nu văd cum aţi fi putut scăpa de asta!) atunci ştiţi exact la ce sa vă aşteptaţi. Şi exact asta primiţi, ceea ce vă aşteptaţi – lucru care nu e neapărat rău. Piesa nu e grozavă, un refren simpluţ repetat până la epuizare ( epuizarea ascultătorului!) şi atât. Nu e tipul de confecţie realizat special pentru Eurovision, ceea ce e lăudabil. Încă şi mai lăudabil e că se lălăie în limba română- asta îi aduce un punct în plus din partea mordechaiului.

Nota mea: 6

3. Unpredictable/ The Dada

Versuri cretine, dar mormăite în englezeşte, pe o melodie stupiduţă plus o răcneală manelo-răpăită pre româneşte.

Nota mea; 4

4. You Know/ The Zuralia Orchestra

Un fel de ghiveci cu multe pretenţii, care cu siguranţă ar putea da fiori snobilor fericiţi că Bregovic cânta cu Salam. Dacă identificaţi pe cineva care ar da 99 de cenţi în iStore pentru a cumpără un astfel de rahat, trimiteţi-mi poza, omul merită cunoscut şi apreciat.

Nota mea: 2

5.Kind of Girl/ Vizi Imre

La Eurovision contează piesa, nu vocea, teoretic. Practic, naiba ştie ce contează. Aici vocea ar fi problema, nu e rea, dar nu e ceea ce ai vrea de la o piesă care sună ca în anii 70, un fel de disco, soul, care nu sună rău. Adică n-ar fi sunat rău daca o cânta Barry White. Sau Tom Jones, la Eurovisionul din 72. Nu-mi displace, dar n-am găsit motive să îmi placă.

Nota mea: 6

6. Hearts Collide/ Anca Florescu

Din nou genul ăla de piesă despre care eşti gata să spui că ai mai auzit-o. Sau că ai mai auzit ceva de genul ăsta de câteva mii de ori. Şi de fiecare dată te-a scos din sărite, deci de ce ar face excepţie acum? Adăugaţi la asta şi vocea scremută rău, versurile tembele (dar în engleză!) şi înţelegeţi de ce…

Nota mea: 4

7. Fiorul iubirii/ Silvia Dumitrescu

Ca să fie clar: n-o pot suporta pe Silvia Dumitrescu. Nici după Virgil Popescu nu mă topesc. Dar piesa sună bine. Chiar bine. Nu grozav, dar bine. Pasajul „rock” de la mijloc e în plus, dar altfel chiar nu sună rău. Din nou puncte în plus pentru folosirea limbii române.

Nota mea: 7

8. Letting go/ Renee Santana feat. Mike Diamondz

Piesă de club, de duzină. Probabil interesantă pentru consumatorii genului, categoric nu pentru mine. Foarte categoric.

Nota mea: 4

9.Breathe/ Ştefan Stan feat. Teddyk

Acum nu se mai cântă în duet. Acum se cheamă „featuring” că doar nu ne chinuim degeaba la bac. Cântecul… dacă ne încumetăm să-i spunem astfel, e un fel de mormăială a unor afoni, lipsiţi de voce, dar ajutaţi la greu de efectele de sunet. 3 minute de chin.

Nota mea: 3

10. Dacă tu iubeşti/ Naomy

Un cânticel care seamănă tare mult cu ce înţeleg eu prin muzică. Mai e cântat şi în limba neamului, în nişte versuri de o rară imbecilitate, e drept. Doar că vocea nu e chiar potrivită. Adică e ca nuca în perete. Tulburările de identitate ale cântăreaţului (sic!) nu fac obiectul discuţiei, deşi nasc îngrijorare. Aici o să dau trei note, 7 pentru compoziţie, 2 pentru cuvinte, 3 pentru interpretare. Deci media e

Nota mea: 4

11. One more time/ Vaida

Seamănă teribil cu ceva foarte cunoscut, doar că nu pot să spun cu ce. Pasajul instrumental de la mijloc l-am mai auzit şi la Ducu Bertzi. Vocea e enervantă.

Nota mea: 4

12. Hardjock/ Şăl

O idee nostimă. Marcel Crăciunescu nu se ia foarte în serios, iar rezultatul e fain ( ptiu! m-am molipsit!). Totuşi trăznaia nu depăşeşte nivelul unei glume muzicale.

Nota mea: 6

Concluzie: Din ce avem pe masă nu văd nimic care să ne ducă mai sus de locul 15, indiferent cât ar vota căpşunarii din Spania. Aşa că, personal, aş trimite piesa cântată de Silvia Dumitrescu, măcar pentru a mai spăla ceva din ridicolul de anul trecut.