Acasăcacatul in artaHai să nişte Eurovision!

Hai să nişte Eurovision!

Cum politichia am rezolvat-o, e cazul să ne ocupăm puţin şi de muzichii, că şi ăsta e un subiect din care ne putem încăiera la fel vânjos ca în cele politiceşti. Şi, tot precum în cele politiceşti, avem şi aici pafarişti, afoni, plagiatori, urechişti şi habarnişti. Iar când vine vorba despre Eurovision e tot pe bază de vot, votul, în mod tradiţional (şi ce-am fi noi fără tradiţii?) e tot şmenuit, aşa că ne putem simţi in largul nostru.

După ce anul trecut i-am făcut de rahat pe puţoii ăştia de europeni cu avangardismul nostru, trimiţându-l acolo pe necăjitul ăla în rochie, care behăia ca oiţa Dolly când a aflat că ea e doar o clonă, iar telemeaua obţinută din laptele ei nici nu e telemea ci clona telemelei, anul ăsta e cazul ca, vreme de 3 minute, să le pedepsim urechile pentru bătaia de joc legată de Schengen. Cum de Eurovisionul românesc se ocupă TVR, chestiunea e pe jumătate rezolvată. Competenţa celor din TVR, în materie de transformat banii în căcat şi căcatul în material video, e deja recunoscută pe plan internaţional.

Sistemul de vot, la Eurovision, e cunoscut deja. Ca la politică! Guşterii votează pe banii lor, pe urmă vine juriul „alcătuit din specialişti” (un fel de STS) şi rezolvă problema. Ca să n-o mai lungim, că avem 12 piese de luat pe inventar, hai să vedem care sunt cele 12 cânticele din care am avea de ales sâmbătă seară. Mă încumet să dau şi note, ca la şcoală, de la 1 la 10.

1. Miracle/ Ovi & Paula Selling

Deja vu. Asta e tot ce se poate spune despre piesa asta. Am mai văzut duetul. Ba l-am mai şi auzit, pe când suna ceva mai bine. Piesa e tot o clonă, ca şi oiţa Dolly, de care pomeneam, dar o clonă mai ambiţioasă, pentru că amesteca ceva din piesa cu care cei doi au mai participat la şlăgăreala europeană cu ceva din cântecul câştigător al duduiei Loreen şi încă ceva zgomot vag familiar.

Nota mea: 5

2. Despre mine şi ea/ Bere gratis

Dacă i-aţi mai ascultat pe cei de la „Bere gratis” ( şi nu văd cum aţi fi putut scăpa de asta!) atunci ştiţi exact la ce sa vă aşteptaţi. Şi exact asta primiţi, ceea ce vă aşteptaţi – lucru care nu e neapărat rău. Piesa nu e grozavă, un refren simpluţ repetat până la epuizare ( epuizarea ascultătorului!) şi atât. Nu e tipul de confecţie realizat special pentru Eurovision, ceea ce e lăudabil. Încă şi mai lăudabil e că se lălăie în limba română- asta îi aduce un punct în plus din partea mordechaiului.

Nota mea: 6

3. Unpredictable/ The Dada

Versuri cretine, dar mormăite în englezeşte, pe o melodie stupiduţă plus o răcneală manelo-răpăită pre româneşte.

Nota mea; 4

4. You Know/ The Zuralia Orchestra

Un fel de ghiveci cu multe pretenţii, care cu siguranţă ar putea da fiori snobilor fericiţi că Bregovic cânta cu Salam. Dacă identificaţi pe cineva care ar da 99 de cenţi în iStore pentru a cumpără un astfel de rahat, trimiteţi-mi poza, omul merită cunoscut şi apreciat.

Nota mea: 2

5.Kind of Girl/ Vizi Imre

La Eurovision contează piesa, nu vocea, teoretic. Practic, naiba ştie ce contează. Aici vocea ar fi problema, nu e rea, dar nu e ceea ce ai vrea de la o piesă care sună ca în anii 70, un fel de disco, soul, care nu sună rău. Adică n-ar fi sunat rău daca o cânta Barry White. Sau Tom Jones, la Eurovisionul din 72. Nu-mi displace, dar n-am găsit motive să îmi placă.

Nota mea: 6

6. Hearts Collide/ Anca Florescu

Din nou genul ăla de piesă despre care eşti gata să spui că ai mai auzit-o. Sau că ai mai auzit ceva de genul ăsta de câteva mii de ori. Şi de fiecare dată te-a scos din sărite, deci de ce ar face excepţie acum? Adăugaţi la asta şi vocea scremută rău, versurile tembele (dar în engleză!) şi înţelegeţi de ce…

Nota mea: 4

7. Fiorul iubirii/ Silvia Dumitrescu

Ca să fie clar: n-o pot suporta pe Silvia Dumitrescu. Nici după Virgil Popescu nu mă topesc. Dar piesa sună bine. Chiar bine. Nu grozav, dar bine. Pasajul „rock” de la mijloc e în plus, dar altfel chiar nu sună rău. Din nou puncte în plus pentru folosirea limbii române.

Nota mea: 7

8. Letting go/ Renee Santana feat. Mike Diamondz

Piesă de club, de duzină. Probabil interesantă pentru consumatorii genului, categoric nu pentru mine. Foarte categoric.

Nota mea: 4

9.Breathe/ Ştefan Stan feat. Teddyk

Acum nu se mai cântă în duet. Acum se cheamă „featuring” că doar nu ne chinuim degeaba la bac. Cântecul… dacă ne încumetăm să-i spunem astfel, e un fel de mormăială a unor afoni, lipsiţi de voce, dar ajutaţi la greu de efectele de sunet. 3 minute de chin.

Nota mea: 3

10. Dacă tu iubeşti/ Naomy

Un cânticel care seamănă tare mult cu ce înţeleg eu prin muzică. Mai e cântat şi în limba neamului, în nişte versuri de o rară imbecilitate, e drept. Doar că vocea nu e chiar potrivită. Adică e ca nuca în perete. Tulburările de identitate ale cântăreaţului (sic!) nu fac obiectul discuţiei, deşi nasc îngrijorare. Aici o să dau trei note, 7 pentru compoziţie, 2 pentru cuvinte, 3 pentru interpretare. Deci media e

Nota mea: 4

11. One more time/ Vaida

Seamănă teribil cu ceva foarte cunoscut, doar că nu pot să spun cu ce. Pasajul instrumental de la mijloc l-am mai auzit şi la Ducu Bertzi. Vocea e enervantă.

Nota mea: 4

12. Hardjock/ Şăl

O idee nostimă. Marcel Crăciunescu nu se ia foarte în serios, iar rezultatul e fain ( ptiu! m-am molipsit!). Totuşi trăznaia nu depăşeşte nivelul unei glume muzicale.

Nota mea: 6

 

Concluzie: Din ce avem pe masă nu văd nimic care să ne ducă mai sus de locul 15, indiferent cât ar vota căpşunarii din Spania. Aşa că, personal, aş trimite piesa cântată de Silvia Dumitrescu, măcar pentru a mai spăla ceva din ridicolul de anul trecut.

 

 

 

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Trebuie remarcat efortul depus pentru documentare şi prezentare. Doar că riscă să fie degeaba, să nu folosească adicătelea la nimica, pentru că

    EUROVISION 2014. Deși a confirmat participarea la EUROVISION 2014, încă din luna noiembrie 2013, TVR nu a achitat către EBU, taxa de 130.000 de euro. Dacă nu achită taxa, România va fi exclusă din concurs.

    Şi nu prea sunt şanse să plătetască în interimatul în care se află, fără Consiliu de Administraţie valid!

  2. Până una-alta, Ovi & Paula vor urca pe scena șlăgărelii (lălăielii?) europene. Cu déjà vu-ul lor cu tot…
    (Ce miracol, monșer…! Și ce lecție pentru naivii care sperau să câștige cei mai buni!)

  3. Eu nu inteleg de ce mai exista Eurovision-ul. E asa un fake, si asa stie toata lumea questia asta, ca ma intreb la ce naiba ne trebuie, si de ce ar trebui sa intereseze pe cineva oboseala asta. Fara suparare, nu-i vad rostul.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...