Şah se poate juca în două feluri. Există, desigur, jocul de strategie, cu mutări atent chibzuite, desfăşurat pe îndelete, în care calculul strategic ţine seama de posibilul răspuns al adversarului, anticipând mutări, socotind variante, născocind cu subtiliate capcane neaşteptate. E ceea ce ar trebui să fie cu adevărat jocul de şah. Mai există însă şi un alt mod de a juca, mult mai frecvent întâlnit decât am fi tentaţi să credem: jocul ghiolbănesc, „pe luatea”, în care nu mai supravieţuieşte niciun fel de strategie.
Ceea ce se întâmplă acum în România nici nu ştiu dacă are vreun fel de legătură cu şahul, dar e un fel de joc „pe luatea”. Cotonogeala la sânge, reacţiile impulsive, răcnetele, ameninţările, huiduielile, piedicile şi îmbrâncelile nu mai urmează un desen logic, calculul strategic e doar improvizaţie, iar haosul nu mai e doar aparenţa ci însăşi substanţa.
Chibiţii, năuci, dar pătimaşi, rostogolesc indulgenţe către propria echipă şi anateme către „adversar”. La fel de ilogic, în răspăr cu decenţa şi orice sistem de valori, dar în perfect acord cu „jocul pe luatea”: jos ai lor, sus ai noştri. Principiile sunt impedimente, interesul naţional ducă-se – ce e aia?
Lipseşte reprezentarea corectă a ceea ce se întâmplă, totuşi. Pentru că înca sunt mulţi cei care confundă încăierarea asta de ghiogari cu altceva. Miza a tot ceea ce se întâmplă acum şi tot restul mizeriei pe care o vom mai avea de traversat în acest an e reprezentată de alegerile prezidenţiale. Atât. Pentru că, precedentul Băsescu a devenit noul standard, viitorul preşedinte al României va fi stăpânul ţării, un fel de Dumnezeu, care va face tot ce-l taie capul, de la numiri de miniştri până la eternele geamparale cu serviciile şi justiţia. Asta e miza. Niciunul dintre cei interesaţi de Cotroceni nu aspiră să devină viitorul preşedinte al unei ţări de al cărei bine trebuie să se ocupe, ci viitorul Băsescu. Iar nouă asta ni se cere să votăm ( că de ales nu e cazul!): cine va fi viitorul Băsescu dintre actualii smardoi? Despre asta vorbim.
P.S. Condamnările şmenarilor din fotbal fix cu o zi înaintea alegerilor la FRF şi nu fix cu o zi după, demonstrează încă o dată că justiţia noastră e conectată la un complex calendar astral.
Corect! Da’ nu cumva, dacă încearcă cineva să vază ce şi cum şi-ndrăzneşte s-o şi spună, dăm imediat cu el de pământ pe principiul:
Că doar e bine stabilit, clasa politică e de fecale, în bloc, nu există excepţie, n-avem ce alege, trebuie să desfiinţăm partidele, tot ce mişcă şi facem apoi un schimb de experienţă cu somalezii! Mişto perspectivă!
Un stil de a juca sahul inrudit cu pockerul de cacealma sau jocul agresiv de table (foarte simplu de altfel, la cel agresiv ma refer, altminteri tot respectul pentru acel joc care implica si el constructie). Joc frecvent printre neadavaratiii jucatori de sah, incapabili de a fi capabili de o viziune.
Inainte eram o adepta ferventa a votului universal pentru presedinte si nu intelegeam de ce Adrian Nastase propunea modelul presedintelui ales de parlament. Am inceput sa inteleg.
Coincidentele ne omoara! Si in cazul – la care nu ma pricep deloc – al fotbalului. Da, dar cu toate acestea nu trebuie sa fim conspirationisti fiindca am avea – ni se tot repeta – o mentalitate de consumator de telenovela sudamericana. Dar cu tehnica avansata a fabricarii agendei publice cum ramane?
exceptional!bravo!foarte bine zis!
Alegere de băsesc după model rusesc? Doamne feri! 🙁