AcasăRabbi ziceAlegere de băsesc

Alegere de băsesc

Şah se poate juca în două feluri. Există, desigur, jocul de strategie, cu mutări atent chibzuite, desfăşurat pe îndelete, în care calculul strategic ţine seama de posibilul răspuns al adversarului, anticipând mutări, socotind variante, născocind cu subtiliate capcane neaşteptate. E ceea ce ar trebui să fie cu adevărat jocul de şah. Mai există însă şi un alt mod de a juca, mult mai frecvent întâlnit decât am fi tentaţi să credem: jocul ghiolbănesc, „pe luatea”, în care nu mai supravieţuieşte niciun fel de strategie.

Ceea ce se întâmplă acum în România nici nu ştiu dacă are vreun fel de legătură cu şahul, dar e un fel de joc „pe luatea”. Cotonogeala la sânge, reacţiile impulsive, răcnetele, ameninţările, huiduielile, piedicile şi îmbrâncelile nu mai urmează un desen logic, calculul strategic e doar improvizaţie, iar haosul nu mai e doar aparenţa ci însăşi substanţa.

Chibiţii, năuci, dar pătimaşi, rostogolesc indulgenţe către propria echipă şi anateme către „adversar”. La fel de ilogic, în răspăr cu decenţa şi orice sistem de valori, dar în perfect acord cu „jocul pe luatea”: jos ai lor, sus ai noştri. Principiile sunt impedimente, interesul naţional ducă-se – ce e aia?

Lipseşte reprezentarea corectă a ceea ce se întâmplă, totuşi. Pentru că înca sunt mulţi cei care confundă încăierarea asta de ghiogari cu altceva. Miza a tot ceea ce se întâmplă acum şi tot restul mizeriei pe care o vom mai avea de traversat în acest an e reprezentată de alegerile prezidenţiale. Atât. Pentru că, precedentul Băsescu a devenit noul standard, viitorul preşedinte al României va fi stăpânul ţării, un fel de Dumnezeu, care va face tot ce-l taie capul, de la numiri de miniştri până la eternele geamparale cu serviciile şi justiţia. Asta e miza. Niciunul dintre cei interesaţi de Cotroceni nu aspiră să devină viitorul preşedinte al unei ţări de al cărei bine trebuie să se ocupe, ci viitorul Băsescu. Iar nouă asta ni se cere să votăm ( că de ales nu e cazul!): cine va fi viitorul Băsescu dintre actualii smardoi? Despre asta vorbim.

P.S. Condamnările şmenarilor din fotbal fix cu o zi înaintea alegerilor la FRF şi nu fix cu o zi după, demonstrează încă o dată că justiţia noastră e conectată la un complex calendar astral.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. Lipseşte reprezentarea corectă a ceea ce se întâmplă, totuşi.

    Corect! Da’ nu cumva, dacă încearcă cineva să vază ce şi cum şi-ndrăzneşte s-o şi spună, dăm imediat cu el de pământ pe principiul:

    Chibiţii, năuci, dar pătimaşi, rostogolesc indulgenţe către propria echipă şi anateme către “adversar”.

    Că doar e bine stabilit, clasa politică e de fecale, în bloc, nu există excepţie, n-avem ce alege, trebuie să desfiinţăm partidele, tot ce mişcă şi facem apoi un schimb de experienţă cu somalezii! Mişto perspectivă!

  2. Un stil de a juca sahul inrudit cu pockerul de cacealma sau jocul agresiv de table (foarte simplu de altfel, la cel agresiv ma refer, altminteri tot respectul pentru acel joc care implica si el constructie). Joc frecvent printre neadavaratiii jucatori de sah, incapabili de a fi capabili de o viziune.
    Inainte eram o adepta ferventa a votului universal pentru presedinte si nu intelegeam de ce Adrian Nastase propunea modelul presedintelui ales de parlament. Am inceput sa inteleg.
    Coincidentele ne omoara! Si in cazul – la care nu ma pricep deloc – al fotbalului. Da, dar cu toate acestea nu trebuie sa fim conspirationisti fiindca am avea – ni se tot repeta – o mentalitate de consumator de telenovela sudamericana. Dar cu tehnica avansata a fabricarii agendei publice cum ramane?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...