Nu cunosc datele dosarului în care a fost condamnat Gică Popescu. Nu m-a interesat subiectul, nu l-am urmărit, aşa că nu am cum discuta despre vinovăţia ori nevinovăţia fostului fotbalist. Existenţa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare ar fi trebuit să închidă subiectul, dacă încrederea noastră în instituţii, în justiţie, în acest caz, ar putea ieşi din subteran. Deficitul de încredere, irezistibila tentaţie de a închipui sofisticate teorii ale conspiraţiei, atunci când vine vorba despre administrarea justiţiei, ar putea găsi o explicaţie comodă în strania alcătuire a corpului magistraţilor, unde, alături de profesionişti oneşti şi serioşi, par să fi încăput şi câteva stranii făpturi. Însă la fel de ciudată e, deseori, şi atitudinea corpului social. Nu mai departe de dosarul în care este implicat Gică Popescu, am putut vedea chiotele de satisfacţie ale celor fericiţi să-i vadă în zeghe pe fraţii Becali, în acelaşi timp, aceeaşi oameni, arătându-se mâhniţi/indignaţi de condamnarea „fostului căpitan al Barcelonei”. Justiţia, carevasăzică, ar trebui să funcţioneze plebiscitar, pe bază de sondaj, ţinând seama de simpatiile şi antipatiile peluzei.
Legea noastră penală îi cere judecătorului ca atunci când pronunţă o condamnare să opereze o individualizare a pedepsei, ţinând seama de pericolul social reprezentat de fapta comisă, de circumstanţele referitoare la fapte, dar şi de cele referitoare la persoană făptuitorului şi, în fine, de pericolul social pe care l-ar putea reprezenta acesta. Repet, nu cunosc datele dosarului în care a fost implicat Popescu şi nu ştiu cum a funcţionat, dacă a funcţionat, individualizarea pedepsei pentru acesta sau pentru ceilalţi implicaţi în dosar, dar trebuia amintit că aplicarea legii penale nu e doar o chestiune de aritmetică.
Condamnare fostului fotbalist, observ, a devenit un motiv de preocupare. Sunt multe, foarte multe voci care vorbesc despre nedreptate, încă şi mai multe cele care cer graţierea. Graţierea este un instrument excepţional, aflat la dispoziţia Preşedintelui, de care acesta poate dispune discreţionar. Cuvântul cheie fiind „poate”. Nu despre mecanismul de obţinere a graţierii vreau să vorbim, totuşi. Nici argumentul Villon nu vreau să-l aduc în discuţie.
Pot exista oameni de excepţie care, cu sau făra voia lor, să ajungă în staţii penale. Infracţiunea nu are biografie, infractorul, întotdeauna, da. Cum funcţionează atunci distribuţia de indulgenţe? Care sunt criteriile de care ţinem seama? Opera socială a celui aflat într-o astfel de situaţie interesează? Anvergura sa culturală? Erudiţia? Notorietatea? Merită îngăduinţă un anonim cumsecade, care a săvârşit o infracţiune din culpă ( fără intenţie) sau mai degrabă o vedetuţă nostimă? Simplificând, până la urmă, în mişcările astea de solidaritate, după ce criterii funcţionăm? E simpatic, băiat bun, a jucat fotbal, nu se cade, monşer, să facă puşcărie – devine un criteriu suficient?
Mai degrabă nemeritat, fotbaliştii se bucură în societatea noastră de un statut special, foarte rar argumentat prin performanţă, încă si mai rar prin datele de personalitate şi extrem de rar prin bună creştere. Gică Popescu e una dintre excepţii, are performanţe, personalitate şi pare bine crescut. Mai mult, mi se spune, e membru al generaţiei de aur, deci nu se cade să meargă la puşcărie- mi se spune. Dar stai! obiectez. E vorba de o generaţie, nu? Dacă admitem că un membru al generaţiei de aur nu se cade sa intre la puşcărie, atunci de ce nu le dăm tuturor membrilor acele generaţii o graţiere în alb, pentru orice eventuală infracţiune?
Văd apoi o grăbită şi gălăgioasă adăugare a politicienilor de corul celor care solicită graţierea. Nu din convingere, nu dintr-o reală solidaritate, ci pentru că „dă bine la lume”. Făţarnici, oportunişti, obraznici, politicienii nu aveau cum rata ocazia de a mai confisca o ceaşcă două din căldarea simpatiei publice, folosind drama cuiva pentru lustruirea propriei imagini.
Am ajuns la final. Locul unde pun întrebarea, pentru că, personal, nu am nicio opinie. Chiar nu am. Dacă aş fi pus în situaţia de a acorda o graţiere aş ţine seama, poate, de opera socială, de o sumedenie de factori, dar nu de numărul de pe tricou. Aşa că întreb: ar trebui graţiat Popescu? De ce?
Reflectia face bine. Reflectia prelungita ridica nivelul constiintei. Gica Popescu are nevoie de o perioada de reflectie pentru binele lui. Cat de scurta sau cat de lunga va fi aceasta perioada de reflectie, depinde de el.
Gratierea in acest moment reprezinta o cale politica de casare a hotararii judecatoresti. In acest moment, gratierea nu reprezinta recunoasterea operei sociale a lui Gica Popescu, ci un precedent politic. Peste un timp (de reflectie) acordarea gratierii ar reprezenta recunoasterea operei sociale.
Asadar, gratierea pe loc, emotionala nu e buna pentru el si nu e buna pentru cei care ii apreciaza opera sociala. Acestia ar putea dizolva mental cele doua tipuri de fapte ale lui Gica Popescu intr-una singura. In plus, ar face din Gica Popescu un om controversat si permanent acuzabil.
Gratierea rationala, peste un timp, e utila si pentru el si pentru oamenii onesti. Gica Popescu ar avea sansa sa reintre curatit in viata publica. Speculand putin, ar putea chiar sa devina o referinta in remodalarea conceptiilor romanesti despre dreptate.
da , pentru ca nu o sa se întîmple ,
pentru ca american hustle ,
pentru ca nu-i mai suport pe toti ipocritii care fura , ar fura toata ziua dar cînd e
vorba de altii sînt ai mai morali si mai cinstiti
pentru ca n-a vrut sa-i dea în gît pe altii
pentru ca stupid morons care ne conduc si ne judeca sînt si vor fi liberi desi
paguba lor este infinit mai mare.
nu, pentru ca n-o sa scrie „La Ballade des pendus” din închisoare
nu, pentru ca are ocazia sa cunoasca si alti „Frères humains” nu numai pe fratii Becali
nu, pentru ca nu-mi pare un personaj tragic ci unul cel mult „corect”
nu, pentru ca ar trebui sa le multumeasca tuturor impostorilor si maruntilor zilei în
cazul ca ar fi gratiat.
în concluzie c-o fi una c-o fi alta, problemele mele capata un soi de relativitate macar ca le traiesc sub vazduh curat.
Nu trebuia să dea ocazia să i se întâmple ceea ce i întâmplă. Trebuia să se tină departe de viespar. Dacă te bagi în troacă te mănâncă porcii, simplu.
nu..nu merita a fi gratiat..le trebuie o lectie la toti obraznicii astia care au sfidat si legea si bunul simt..un pic de umilință nu strica…
Nu, pentru ca sa recunosti o fapta si sa o repari pentru ca ti s-a semnalat, intr-un fel sau altul, ca ai calcat pe bec nu inseamna ca fapta nu s-a comis sau ca e mai putin grava. Inseamna cel mult circumstante atenuante.
Si din nou nu, pentru ca n-ai cum sa fii „frate” cu alde smenarii din fotbal (care, scuzati, in ultimii ani e smenareala si nimic altceva) si sa ramii singurul pur.
In schimb, „da” pentru eliberare conditionata, dupa cel putin o treime din pedeapsa. S-a spus ca a gresit din naivitate. Nu cred ca un om care si-a petrecut toata viata in „sistem”, parcurgindu-l de jos in sus in toate detaliile, nu stie perfect in ce s-a aflat. O sa aiba timp sa mediteze daca a fost ok sau nu.
Nici eu nu cunosc detalii, doar ce s-a mai scris/spus de unii-altii…
In conditiile in care justitia romana este contestata la greu,in conditiile in care Marina Popovici este la puscarie iar Blejnar nu e deranjat, in conditiile in care Videanu-bordurica rade-n nas la toata lume iar Nutzi da lectii de onestitate la tot poporul eu sustin urmatoarea idee:Gica Popescu( sunt paralel cu continutul acuzatiilor care i s-au adus) nu trebuia condamnat mai ales ca nu s-a cerut nici macar de procurori o condamnare cu executare.Este vorba de interesul national.O tara care este facuta muci de o Europa intreaga , in care o presedinta de republica baltica educata in URSS ne da lectii de democratie si palme dupa ceafa iar un ziar argentinian spunea ca minunata lor echipa a descins pe taramul tiganilor nu isi poate permite luxul de a baga la puscarie unii dintre putinii romani cu imagine buna in exterior. Poate maine, pe motiv de MCV , o sa-i bagam la parnaie pe Nadia Comaneci, Hagi sau Angela Gheorghiu. Si Helmuth Khol a fost intr-o situatie asemanatoare fiind dovedita o infractiune mult mai seriaosa .Nu a fost bagat la parnaie tocmai din cauza interesului national.Nu bagi la parnaie pe cel ce a reunificat Germania. In schimb, noi, acompaniati de urletele de satisfactie ale rahatului de occident ne-am bagat la parnaie, de doua ori, pe cel care a pastorit intrarea in NATO si UE.Si pe care, intre noi fie vorba, statea cel mai bine costumul atunci cand erau aliniati pe peluza Casei Albe cei care urmau sa intre in NATO.Faza cu legea e una pentru toti este din categoria „povesti nemuritoare”.
Mark Wahlberg, Robert Downey Jr., Wesley Snipes, Don King, Tim Allen, 50 Cent, Paul McCartney, Paris Hilton, Lil Wayne, Lindsday Lohan, Christian Slater, James Brown, Vince Neil, Danny Trejo, Ja Rule, Kiefer Sutherland, Lil Kim, Mike Tyson, OJ Simpson, Jamie Waylett, Phil Spector etc.
Toti au fost bagati la „Brutarie”. Si americanii n-au urlat „Gratierea!” si nici politicienii lor nu s-au telemasturbat cu asa ceva.
„Dura lex, sed lex.” Cata vreme exista dovezi ca ai comis o fapta impotriva legii, trebuie sa-ti platesti greseala, indiferent cat esti de star. Hai Gica, curaj, mai scrii o carte, mai predai niste cursuri la detinuti, pui pe picioare echipa penitenciarului, muncesti in regim semideschis si mergi acasa cu doar o treime de pedeapsa executata. Nu-i chiar asa de rau la cat banuti ai pus deoparte…
Nu va fi. Pentru ca a incalcat legea. Cu buna stiinta. A trecut voluntar de la statutul de „mare fotbalist” la cel de infractor. Comentariile unora cum ca fratii Becali l-ar fi tarat in toata povestea sunt basme. Cred ca stim cu totii care e limita intre legal si ilegal. Legea se aplica tuturor, fara exceptie, sper 🙂
Mordechai, cand se incheie pleiada de comentarii pe tema, tragem si concluzii?
Concluziile, întotdeauna, le trag alţii. Eu pot cel mult concluziona că nu prea avem proprietatea termenilor.
Graţierea nu este o rejudecare, nu pune în discuţie hotărârea judecătorului, nu funcţionează ca un detergent penal. Graţierea e un act de clemenţă, o iertare, dacă vreţi. Fapta continuă să existe, vinovăţia a fost demonstrată, condamnarea pronunţată. Problema care se pune în cazul graţierii este dacă omul acela merită iertat.
Daca luam in serios Constituitia Romaniei – si ar trebui sa o facem -, nu ne este necesara nicio interpretare facuta de Zegrean ca sa intelegem ceea ce este de bun-simt: art. 16 alin. (1) „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.” si alin. (2) „Nimeni nu este mai presus de lege.”
Discutabila este individualizarea pedepsei, facuta de magistrati, in conditiile solicitarii formulate de procurori – magistrati si ei, prin voia d-lui. Ponta -, care au solicitat aplicarea unei pedepse si masura suspendarii executarii pedepsei…
Cat despre data pronuntarii, nu cred ca mai este cineva care sa nu recunoasca: Romania este tara coincidentelor!
Despre „istoria” asta si despre multe altele, ar putea fi scrise tratate, cine credeti ca ar avea interesul sa le citeasca si sa mai si inteleaga ce au citit?…
Pentru că Basescu.
Pentru că Ponta.
1. Nu ma pricep la fotbal. 2. Inteleg ca Gica Popescu ar trebui sa ceara gratierea, nu fanii si „fanii“ politici ahtiati dupa imagine. 3. Ar fi o mare dezamagire pentru mine daca Gica Popescu, care are si actiuni sociale – cum ar fi, daca bine imi amintesc, o scoala pentru tinere sperante in fotbal si investitii in abandonata Sulina – ar cere gratierea. Desi, as intelege. 4. Daca nu va cere gratierea, va fi considerat de multi o victima politica, in sensul ca a fost condamnat pentru a oferi alaturi de minima „paine“, necesarul „circ“ – atat de util puterii pentru a abate atentia de la agenda reala a problemelor cu care ne confruntam.
nu stiu, n-am vazut, nu ma bag.
Legea este una pentru toți, de ce ar face excepție Gică Popescu?Argumentele de tip emoțional nu-și au locul.