AcasăCamera de gardaConsumaţi zilnic fructe şi...

Consumaţi zilnic fructe şi legume

E o recomandare pe care, grijulii, televiziunile mi-o fac zilnic, îndemnate de specialiştii în integritatea colonului, de la CNA. Mesajul e, de bunăseamă, grav, altfel n-ar fi repetat cu aşa insistenţă, de dimineaţa până seara, pe toate canalele de televiziune. Românii sunt preveniţi, educaţi, muştruluiţi, instruiţi, scuturaţi, musai să li se bage bine în cap că grija lor de căpătâi ar trebui să fie păscutul. Există, probabil, studii serioase, cercetări riguroase care au aterizat în îngrijorătoarea concluzie că a scăzut consumul de pătrunjel, iar colonul naţiei e mozolit, ficatul e pulbere, pancreasul derutat şi rinichii melancolici, ca să nu mai vorbim despre flora intestinală care e descurajată şi nu reuşeşte să facă saltul evolutiv spre construcţia propriei civilizaţii.

Mai suntem anunţaţi să nu abuzăm de cafea şi tutun, să bem cu măsură, să o lăsăm mai moale cu sarea şi zahărul. Avem, în genere, pe cineva care poartă de grijă maţelor patriei. Anunţurile astea sunt, zice-se, de interes social, dar se limitează la tranzitul intestinal, ceea ce, până la urmă, poate fi un mod de a spune ceva despre societatea noastră. Nu există niciun anunţ care să te îndemne să nu furi, să nu scuipi pe stradă şi să nu arunci gunoiul unde îţi vine, să nu dai şi să nu ceri şpagă, să nu te pişi la colţul blocului sau să nu laşi maneliştii să urle ca sirena lui Roaită din difuzoarele tale. Anunţurile astea nu sunt de interes social, nu se referă la marele proiect al transformării materiei în căcat.

Consumaţi zilnic legume şi fructe, mă îndeamnă anunţul. Şi televiziunile de ştiri, pe care le consum cotidian, au grijă să mă ajute. Fructe… nu prea, că nu avem, dar mi se livrează fără întrerupere legume de tot felul. Legume, ca în anunţul cu pricina, într-un înţeles extins şi relaxat al termenului, cât să încapă şi frunzele de tot felul.

Astfel ajung să consum zilnic mari cantităţi de dovlecei polemici, praz echivoc, ardei revoltaţi, conopide active civic, gogoşari grandilocvenţi, pătlăgele orientate ideologic, castraveţi indignaţi, verze volubile, napi melancolici, gulii somnoroase, spanac pragmatic, lăptuci solemne, păstârnac cu desfăşurări retorice, sfecle dogmatice, leuştean deschis la dialog, cartofi turbulenţi, ştevie naţionalistă, cepe conspirative şi multă fasole globalistă.

Uneori, cam la patru ani, mi se aşază pe farfurie şi fruct. Durian. Sunt îndemnat să trec peste duhoarea insuportabilă de hoit, peste textura dezgustătoare şi mi se promite că, depăşind aceste impedimente, voi avea parte de delicii inimaginabile. Dacă nu vomit.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

  1. […] E o recomandare pe care, grijulii, televiziunile mi-o fac zilnic, îndemnate de specialiştii în integritatea colonului, de la CNA. Mesajul e, de bunăseamă, grav, altfel n-ar fi repetat cu aşa insistenţă, de dimineaţa până seara, pe toate canalele de televiziune. Românii sunt preveniţi, educaţi, muştruluiţi, instruiţi, scuturaţi, musai să li se bage bine în cap că grija lor de căpătâi ar trebui să fie păscutul. Există, probabil, studii serioase, cercetări riguroase care au aterizat în îngrijorătoarea concluzie că a scăzut consumul de pătrunjel, iar colonul naţiei e mozolit, ficatul e pulbere, pancreasul derutat şi rinichii melancolici, ca să nu mai vorbim despre flora intestinală care e descurajată şi nu reuşeşte să facă saltul evolutiv spre construcţia propriei civilizaţii. Citește continuare aici […]

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...