Non-alb

-Albul e plicticos! a explicat pisica de treflă, întorcând ceaşca şi lăsând zaţul sa se prelingă în zoaie premonitorii.

-Da-da-da, albul, albul e de rahat albul. De rahat e albul. Rahat! corbul de zgură avea răul obicei de a repeta cuvintele anapoda, fără nicio noimă, însoţind fiecare rostire cu enervante bătăi din aripi. Era întotdeauna de acord cu cel care vorbea, indiferent cine era acesta, mutându-şi entuziasmul de la un vorbitor la altul, cu aceeaşi uşurinţă cu care un bob de piper se poate preface în semn de punctuaţie pe un vechi manuscris.

Întrunirile comitetului pentru culoarea zăpezii aveau loc periodic în vechiul depou din care doar acoperişul mai rămăsese, atârnat în aer, fără sprijinul unor ziduri, agăţat doar de certitudinea necesităţii. La ultima întrunire, cineva observase că certitudinea necesităţii s-a cam şubrezit şi poate ar fi bine ca acoperişul să se sprijine şi pe raţionament sau măcar pe deducţie. Ca mai mereu, membrii comitetului au căzut de acord că aceasta nu este, totuşi, o urgenţă.

-Paradoxurile sunt mai enervante decât trigonometria! a bombănit talpa de bocanc.

-Da-da-da, trigonometria e de rahat trigonometria. Mai de paradox decât rahatul! corbul de zgură, ca întotdeauna, era de acord.

-Da. Poate, dar pajiştile metafizice sunt încă o necesitate! mormăie şi câinele de porţelan al lui Euclid.

-Metafizice? De ce metafizice? se interesează, mai mult formal, umbra piramidei.

– De ce nu?

-Corect! a sărit Vezuviul. Corect! Dar dacă nu alb, atunci ce culoare?

Pisica de treflă a pufnit de treizecişişapte de ori înainte de a-i răspunde:

– Non-alb!

-Ha! N-ai pufnit decât de treizecişişase de ori! s-a grăbit substantivul comun să o pună la punct.

-Învaţă să numeri! a răspuns pisica, socotind în gând distanţa de la şarpele de pâslă până la un nivel de trai civilizat.

-Non-albul e o culoare? şopteşte eclipsa de nori, trăgând-o de mână pe ghina de tobă.

-Naiba ştie? i-a răspuns ghinda. Albastrul e non alb?

-Încetaţi cu şuşoteala, acolo în spate! le-a pus la punct Vezuviul.

Pisica de treflă l-a privit chiorâş. A pufnit de treizecişişapte de ori, numărând cu voce tare, ca să nu mai existe îndoieli, apoi l-a întrebat:

-Până la urmă, dumneata eşti membru aici sau nu?

Vezuviul i-a aruncat o privire crâncenă corbului de zgură, care tocmai se pregătea să-şi îngâne îngânarea. Abia apoi a răspuns:

-SUNT!

-Majusculele sunt inutile când vorbeşti! l-a pus la punct trestia complicată. Doar când scrii te foloseşti de ele! Chestie de bună creştere!

-Să revenim! şi-a rostit porcul retoric chemarea la ordine. Cu El a vorbit cineva?

Tăcere. Tăcerea nu era de cea mai bună calitate, poate din cauza ingredientelor, poate din cauza procesului de fabricaţie, cert e că era o tăcere de calitate inferioară.

-Deci cu El n-a vorbit nimeni? Ce vrea El nu interesează pe nimeni? s-a avântat porcul retoric în vaste interogaţii.

-Nu! Nu! Nu! i-a răspuns talpa de bocanc. Nici nu ştim cine e El. Nici nu ştim dacă există. Nici tu nu ştii, dar îl invoci mereu!

Apoi au amuţit cu toţii. Ningea.

-Ninge! a şoptit corbul se zgură şi nimeni nu s-a mirat că de data aceasta nu îngâna pe nimeni.

Tăceau. Priveau. Ningea.

-Ce culoare are zăpada? a întrebat pisica de treflă, ţinându-şi ochii acoperiţi cu o bucată de duminică.

-Albă… – au murmurat cu toţii.

-Rahat! Albul nu e culoare! a spus cineva. Nu se ştie cine.

-Doar să nu ningă prea mult, că atunci se dărâmă acoperişul… – a mormăit Vezuviul.

-Ne umplem naibii de alb! a mai spus şi porcul retoric.

-Iar albul nu e culoare!

Cineva uitase să lipească plicul în care fusese pusă lumea.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

  1. Este exact ca şi în cazul indienilor orbi dintr-o poveste veche, care examinau un elefant: unul simte coada elefantului şi spune că animalul arată ca o frânghie, un altul simte colţul şi insistă că elefantul este ca o sabie, în timp ce un altul îmbrăţişează piciorul şi jură că animalul este ca un copac. Pentru fiecare om, realitatea limitată pe care o percepe pare să fie unica realitate.Si atunci mă întreb:cum putem fi funcţionali într-o lume disfuncţională? Cineva a lipit plicul în care a fost pus răspunsul…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...