AcasăRabbi ziceĂia de afară

Ăia de afară

Există un soi de tălâmbă preocupare pentru tot ce are legătură cu „ăia de afară”. Dacă vine vorba despre alegerile europene şi constatăm că, printre candidaţii cu reale şanse de a fi bruxelizaţi prin efectul curentului de listă, se află şi făpturi bizare, cu o echipare intelectuală de strictă supravieţuire, atunci ne tulbură subit întrebarea „ce vor crede ăia de afară despre noi?”. Că prostia înghesuită într-un mecanism biped nu ne e nouă de folos, asta îngrijorează mai puţin. Noi oricum suntem singura ţară din lume care deţine resurse colosale dintr-un element pe care Mendeleev ar fi făcut bine să îl înghesuie în tabloul periodic: Descurcăreţiu.

Cea mai fioroasă prostie nu ne deranjează, în principiu. Doar să nu fie văzută de „ăia de afară”. Aici, în incintă, consumăm cu lăcomie monumentale cantităţi de imbecilitate, lăbărţându-ne într-un rânjet care abia mai încape între frontiere. Mitocănia e nostimă, golăneala chiar admirabilă, dacă se consumă „în interior”, lângă taraba naţională. Când o văd „ăia de afară”, devine rezon de preocupare, de parcă am fi devenit un soi de girafă îngrijorată doar de dâra umbrei pe care o lasă în urmă.

Traian Băsescu îşi strunea mojiciile în funcţie de reacţiile entităţilor bio-luminescente. Ponta ne lămureşte că trebuie să mototolim o specie de concordie în şanţul dintre instituţii, pentru că aşa ne-au povăţuit „ăia de afară”. La Eurovision, de fiecare dată ai noştri sunt cei mai buni, dar ne lucrează mânăriile celor de afară, noroc cu voturile românilor, tot de afară.

Când descoperi că nu mai ai propriile criterii, orice poate deveni criteriu, în cazul nostru, judecata, părerile sau mormăielile celor „de afară”. Asta când nu ne baricadăm în beciul naţionalismului răcnit şi de acolo dăm în fandacsie, iar din fandacsie

Dacă un bou produce în CV suficiente referiri la nume de localităţi/instituţii/berării/ cherhanale de afară, devine brusc interesant, glasul său capătă, parcă, o anume muzicalitate, iar balega scăpată în mijlocul potecii devine o chestie de mare subtilitate, încărcată de profunde, dar inaccesibile, înţelesuri. Conţinutul ridicat de „afară” în biografie, îl transformă din bou în expert. În orice.

Drumul pe care urmează să treacă nu ştiu ce demnitar străin trebuie repede asfaltat, pomii daţi cu var, că trebuie să facem impresie bună. Asfaltul devine ingredient de PR. La chefuieli, românii risipesc şi ultimii gologani, nu din porniri generoase, nici din din cale-afară ospitalitate, ci pentru a se fuduli.

Apoi, într-un târziu, ne mirăm că, în ciuda strădaniilor, deşi ne scremem, „ăia de afară” se încăpăţânează să ne vadă nu aşa cum vrem noi să ne arătăm, ci aşa cum, de cele mai multe ori, suntem. Şi atunci ne apucă dracii. Pe ăia de afară! De ce am asfaltat noi poteca? De ce am văruit pomii şi am cheltuit pe icre negre?

Şi tot aşa, zi după zi, ne cheltuim nimicul încercând să părem şi nu facem nici cel mai mic efort pentru a încerca să devenim.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....