AcasăRabbi zicePunem pariu?

Punem pariu?

Ăştia care au boala contrazisului ( printre care e posibil să mă mai număr şi eu) nu se prea ostenesc cu suplimente de argumentaţie, nu fumează conversaţia până la chiştoc, rezolvă varicele oricărei dispute cu un pariu. „Punem pariu?” devine un fel de apocalipsă a argumentelor, strânsul mâinii şi negocierea mizei epuizează subiectul. Adevărul devine astfel echivalent cu o bere.

Personal cunosc câţiva astfel de „polemişti” pe mize simbolice sau nu.

– Amicul nr. 1. Le ştie pe toate. E perfect informat. Are clarviziune, spirit analitic, comunicări cu lumea de dincolo. Pe scurt e omniscient, aşa că te contrazice şi dacă spui că azi e sâmbătă. Orice ai spune te izbeşti de acel „ba, eu cred că…”. Altfel calic la argumente, amicul e gata să tranşeze orice dispută cu un  pariu. Miza nu e niciodată simbolică, e atât de convins de ceea ce-i dictează spiritele că propune întotdeauna mize extravagante, măsurabile în lăzi de ceva. Evident, atunci când i se livrează demonstraţia refuză să o accepte. Sau nu-şi mai aminteşte pariul pus.

– Amicul nr.2. Omul e spiritist. Şi pariază singur. Stai de vorbă cu el şi deodată observă o babă trecând. „Punem pariu că nu vede stâlpul? Pe o bere!”. Nu apuci să-i răspunzi, să te prinzi în rămăşag pentru că, întotdeauna, totul se întâmplă prea iute, subiectul pe care se pariază e în desfăşurare, pe cale de imediată epuizare. Asta nu-l deranjează. El propune pariul, el încuviinţează în locul tau, tot el admite, invariabil, de fiecare dată că a pierdut. Şi la sfârşit recunoaşte că îţi datorează o bere. La acest moment am de primit vreo 462 de beri. Nu beau bere.

-Amicul nr.3. Dacă nu-i place moaca ta, automat e în dezacord cu tine, orice ai spune. Dacă îi eşti simpatic, dimpotrivă, îţi dă dreptate şi când baţi câmpii. Pariurile au întotdeauna mize imposibile: un zbor deasupra Altalnticului cu un avion închiriat, o cină cu Demi Moore ( are o slăbiciune pentru duduie!), chestii din astea. La schimb e şi el dispus să dea „un vin bun, de ţară!”. Avem cunoscuţi comuni care pot deja deschide o cramă cu „vin bun, de ţară”.

-Amicul nr.4. E demnitar. Are funcţie importantă, vezi bine. Om cu greutate. El a fost la şpriţ cu…, la dame cu…. Şi îl poate suna pe… la orice oră. Are grijă să îţi amintească asta în mod constant, deci eşti obligat să admiţi că e competent. Că ştie. Că are informări la zi. Deci dacă el stabileşte că Rembrandt a fost impresionist, poţi pune pariu cu el, întotdeauna pe un cognac franţuzesc. Şi poţi fi sigur că niciodată n-ai să bei cognacul ăla. Păi, ce? Wikipedia e sursă? Acolo poate scrie oricine! Enciclopedia? E depăşită! Lucrare de specialitate? Ăia sunt nişte boi… ia… ce naţie suntă ăia? Americani? Americani sunt ignoranţi! A, e şi un rus? Ruşii sun bolşevici!

-Amicul nr. 5. E masochist. Ceva mă face să cred că în noaptea de ajun stă la pândă, în şifonier, ca să-l vadă pe Moş Crăciun. Un meci de fotbal. Mai sunt 10 minute. Ăia conduc cu 5-1, dar el insistă să pui pariu că ăilalţi egalează. Dacă ar paria pe o cafea, totul ar fi nostim. Dar omul lucrează doar cu numerar. Lucrează e un fel de a spune, pentru că niciodată nu are bani la el, deci „rămâne dator”.

Sper ca Lucia să nu citească articolul ăsta. Altfel o să îmi amintească ce fel a descoperit cafeaua napoletană!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. parerea mea e ca..mi se pare normal sa pariez la orice subiect contradictoriu, pe o miza(de bun simt) deoarece m-am saturat sa arat in 30 de sec tuturor neinformatilor cu gura larga lucruri pentru care eu am muncit(citit, cautat, intrebat, calculat) ore sau zile. Si sa le arat si pe moca! Deci pariul la amicul 1(cu care si fraternizez) este o amenda data celui care nu stie sigur dar face afirmatii in public.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...