AcasăMucii din fasoleAgenţie nostimă de ştiri...

Agenţie nostimă de ştiri tragice

Agenţia de ştiri ar trebui să fie instituţia aia serioasă, care să îţi livreze ştirea în superba ei nuditate, fără lenjerie stilistică sau dantelăria opiniilor subiective (că de-aia sunt opinii, ca să fie subiective!). Noi n-avem aşa ceva. Avem în schimb Mediafax. Informaţia aceea nedichisită, despre care vorbeam, trebuie şi ea scrisă de cineva. Şi de aici începe problema.

Avem următoarea ştire livrată de Mediafax (care se doreşte cea mai serioasă agenţie de ştiri de la noi):

Mediafax

 

Aşadar avem ALEGERI UNGARIA. Cu majuscule, ALEGERILE UNGARIA reprezintă, desigur, un model de alegeri diferit de alegerile libere, alegerile parlamentare, alegerile prezidenţiale sau alegerea de Miss. Aşa că punem majuscule. Asta n-ar fi nimic. Abia ceea ce urmează e interesant: „extremiştii de la Jobbik obţin un procent FOARTE MARE”. Din nou cu majuscule, ca la şcoala de presă de la România Mare. Adică ce înseamnă „un procent foarte mare”? Aşa?

procentO fi destul de mare procentul? Acum, cât de mare sa-l aibă şi ăia de la Jobbik. De fapt aflăm puţin mai jos, în text, că nu e un procent, sunt 18, cei de la Jobbik obţinând 18% din voturi. Adică era vorba de procentaj şi nu de procent. Nu-i mare lucru, e în marja de eroare a lui Dâncu, aşa că nu se pune.

Mergem mai departe. De fapt, nu. Întâi mai avem de aflat că „Fidesz obţine 48% din sufragii”. Adică, în traducere din limba Mediafax în limba română, Fidesz obţine 48% din dreptul de vot. Acum înţelegeţi de ce ALEGERI UNGARIA  e un sortiment mai special.

Avântul nu-l părăseşte pe entuziastul scriitor de ştiri, care ne mai explică şi ce e cu Orban:

„Un fost disident liberal în timpul regimului comunist, el se face cunoscut după ce susţine un discurs ostil puterii, în Piaţa Eroilor, la Budapesta, la sfârşitul anilor ’80, cu puţin timp înainte de prăbuşirea regimului.”

Ce aflăm de aici? Că în timplul regimului comunist, Orban era membru al partidului liberal, dar se opunea liniei politice alese de liberali, făcând disidenţă. Cred că ăsta e unul dintre cuvintele folosite frecvent aiurea: disident. Sensul corect al cuvântului e simplu lămurit în DEX. Chestii mărunte, desigur.

Valentin Vidu, autorul textului ştirii despre care vorbim, e un adevărat campion, nefiind la prima asemenea grozavă realizare. Cu siguranţă nici la ultima. Mai avem şi „copii vedetă”, deşi era mai prudent să spui „copii vedete”, dar mai ales uluitoarea constatare că Mickey Rooney „a decedat de o moarte naturală”. Pentru că e o mare chestie să decedezi din cauza morţii, fie ea şi naturală, adică fără E-uri şi rahaturi sintetice.

mR

Un posibil răspuns la deja plicticoasa întrebare „de ce moare presa?” ar fi: de proastă!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Grea meserie pentru cineva care are IQ -l cu doua cifre.Culmea este ca Ungaria care a avut pe vremea comunistilor patru partide ,acum au opt.Daca nu ne ocupam cu expulzarea extremistilor unguri din Transilvania si-l lasam dracului in pustie pe dl Vona nu aveau 18% in parlament.Dar ce-i care nu voteaza cum se numesc?
    Tampiti sadea,tembeli,bizoni,populatie neinteresata ,halitori de mici si bere, ?!Slava domnului ca nu sunt extremisti.

  2. Acuma, eu ce sa zic, respectivul o fi facut ceva scoala de jurnalism, sau o fi iesit si el mai recent de pe la litere. Pentru ca scrie. Daca eu m-as duce miine sa ma ofer ca redactor de stiri, m-ar da aia pe usa afara, ca daca-s inginer nu-s calificat, deh. Si sint si cam batrin, si ma incapatinez sa scriu cu „i” din „i” si fara diacritice. Deh, deh. Astia sint oamenii, cu astia defilam, si nu e asta singurul domeniu facut praf. Recunosc, nu ma asteptam ca analfabetismul functional generalizat sa fie o „cucerire” a revolutiei.

  3. E clar: Mediafax îşi ia ştirile de la vreo agenţie maghiară şi le traduce prost! Or avea pe-acolo vreunu’ cu IQ-ul mai mare decât măsura de la pantofi?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...