Socoteli greşite

Există la macaragii politichiei sentimentul că ei ar fi înzestraţi cu o superioară înţelegere a lumii, că doar ei au acces la mecanismul care se ascunde sub capota hârbului polticesc, care le-a dat lor rost în viaţă şi i-a transformat din scărpinători de gleznă în simbriaşi ai statului. Dacă te încearcă Aghiuţă şi ai tentative de dialog cu ei, poţi experimenta imponderabilitatea, neantul peste care dai îţi poate oferi şansa asta. Ei le ştiu pe toate, ei le înţeleg mai bine, ei au acces la alte informaţii, ei au clarviziune, ei sunt demnitari, ei au ceas scump atârnat de laboanţă, ei orice, tu nimic. Sunt îngălaţi, agramaţi, accidentaţi în exprimare, tulburi în idei şi expiră, în general, un aer de gălăgioasă mediocritate, dar ei le ştiu mai bine, că iau leafă din politică şi tu nu. N-au nevoie de poveţe, au consilieri doar fiindcă e mişto să ai consilieri şi să ai pe cine trimite să-ţi ia rufele de la „Nufărul”.

La ultimul referendum ni se cânta că noi trebuie doar să mergem la vot şi de restul se ocupă ei, pricepuţii, ne scapă ei de Sandokan. Pe urmă a făcut „bau!” la ei madam Merkel şi s-au căcat pe ei. Atunci a început recitalul explicaţiilor, pe care noi oricum nu le pricepem, că nu suntem educaţi/informaţi/deştepţi’lefegii la stat. Că Merkel, că UE, că ar fi Curtea Constituţională, că Greuceanu era la gagici, că nicovala n-avea player mp3, că cucu şi pupăza… Oricum, să stăm noi liniştiţi, că trebuie doar să-i votăm la alegerile din iarnă, să le dăm o majoritate cu fainoşag şi ne scapă ei de Sandokan şi marganirozaura din Pleşcoi. Ştiu ei ce au de făcut, să nu-i mai frecăm cu întrebări, că oricum nu ne duce capul să pricepem răspunsurile, doar să ne urnim, cu tot şeptelul, şi să le lăsăm voturile pe noptieră, încetişor, fără să-i trezim, că ştiu ei ce fac. Şi iar am tras un vot din ăla de neam prost, să aiba oamenii ce cheltui. Şi iar ne-am trezit cu carpeta plină de balegi. Dar suntem asiguraţi că ei sunt virili, clarvăzători, bla-bla, adică mai e nevoie de nişte voturi. Acu’ la europarlamentare. Şi la prezidenţiale. Că se rezolvă. Ceva. Om vedea ce.

Acum suntem informaţi că n-au ăştia cum să ne salte pe toţi 7,4 milioane, deci putem fuma liniştiţi, rezemaţi de indicatorul pentru trecerea de pietoni. Că ştiu ei mai bine şi dacă tot ştiu ei mai bine ne explică exact care e marele plan de luptă: să aşteptăm până în decembrie, că i se termină mandatul lu’ Dilimache şi scăpăm. Ptii! ce plan dibaci, ce viclean ticluit plan! Trebuie multă glagorie ca să dibăceşti aşa ceva!

Şi socoteala e oricum greşită. Pentru că până în decembrie e vreme lungă şi în timp ce noi stăm cu ochii beliţi la calendar, felie cu felie, iar ni se fură ţara de sub picioare. A, ba nu. Că ştiu ei mai bine, că ei se pricep, că ne-au mai arătat ei ce deştepţi şi plini de soluţii sunt. Bau! A mai rămas vreunul?

În timpul ăsta Băsescu scapă de toţi ăia cu gura mare, cu colţii mârâind la el. Şi lucrează sârguincios la marele proiect ale eternizării sale. Pentru că asta se va întâmpla, chiar dacă ne imaginăm că în decembrie e Lăsata Secului. Că va  fi premier cu un preşedinte panaramă, că va fi bulibaşă, că îşi trage la loc dositul stocul de dosare cu care să rămână jucător şi cân speră alţii că va deveni pensionar, că… Bau! Dar n-avem de ce să ne facem griji, timpul lucrează, deştepţii ăştia le ştiu pe toate. Zâmbet la cameră, vă rog! Aşa, păsăricaaa!

„N-are cum! Co’stituţia nu-l mai lasă la înc’ un mandat, bre!’ se scarpină pe burtă deştepţii pământului. Deştepţii care sunt ocupaţi să spargă alianţa, să îşi bubuie unul altuia timpanului, să se vadă la televizor grohăind prostii. Da, PMP e o glumă, PDL e în picaj, deci ştiu deştepţii ceva. Au ştiu şi în 2009. Şi la referendum. Iar noi am rămas mereu cu ochii beliţi la calendar. Unde e cu cruce roşie nu se munceşte, cruce neagră merge şi o bere.

Mai au deştepţii un umeraş logic. Dacă în sondaje liderul e cu nişte procente deasupra partidului, deci liderul are charismă şi-n ciubote, deci trage partidul, deci… Bau! Poate. Poate că liderul ăla se cacă el charismă. Dar ia vedeţi dacă nu cumva, acelaşi lider, tocmai îşi beleşte paropriul partid ca să-şi facă material pentru soclul propriului bust.

Socoteli greşite. Multe. Până la urmă, ne place sau nu… e ţara lor, noi doar plătim impozite aici. Sau… Sau ce?