AcasăRabbi ziceSocoteli greşite

Socoteli greşite

Există la macaragii politichiei sentimentul că ei ar fi înzestraţi cu o superioară înţelegere a lumii, că doar ei au acces la mecanismul care se ascunde sub capota hârbului polticesc, care le-a dat lor rost în viaţă şi i-a transformat din scărpinători de gleznă în simbriaşi ai statului. Dacă te încearcă Aghiuţă şi ai tentative de dialog cu ei, poţi experimenta imponderabilitatea, neantul peste care dai îţi poate oferi şansa asta. Ei le ştiu pe toate, ei le înţeleg mai bine, ei au acces la alte informaţii, ei au clarviziune, ei sunt demnitari, ei au ceas scump atârnat de laboanţă, ei orice, tu nimic. Sunt îngălaţi, agramaţi, accidentaţi în exprimare, tulburi în idei şi expiră, în general, un aer de gălăgioasă mediocritate, dar ei le ştiu mai bine, că iau leafă din politică şi tu nu. N-au nevoie de poveţe, au consilieri doar fiindcă e mişto să ai consilieri şi să ai pe cine trimite să-ţi ia rufele de la „Nufărul”.

La ultimul referendum ni se cânta că noi trebuie doar să mergem la vot şi de restul se ocupă ei, pricepuţii, ne scapă ei de Sandokan. Pe urmă a făcut „bau!” la ei madam Merkel şi s-au căcat pe ei. Atunci a început recitalul explicaţiilor, pe care noi oricum nu le pricepem, că nu suntem educaţi/informaţi/deştepţi’lefegii la stat. Că Merkel, că UE, că ar fi Curtea Constituţională, că Greuceanu era la gagici, că nicovala n-avea player mp3, că cucu şi pupăza… Oricum, să stăm noi liniştiţi, că trebuie doar să-i votăm la alegerile din iarnă, să le dăm o majoritate cu fainoşag şi ne scapă ei de Sandokan şi marganirozaura din Pleşcoi. Ştiu ei ce au de făcut, să nu-i mai frecăm cu întrebări, că oricum nu ne duce capul să pricepem răspunsurile, doar să ne urnim, cu tot şeptelul, şi să le lăsăm voturile pe noptieră, încetişor, fără să-i trezim, că ştiu ei ce fac. Şi iar am tras un vot din ăla de neam prost, să aiba oamenii ce cheltui. Şi iar ne-am trezit cu carpeta plină de balegi. Dar suntem asiguraţi că ei sunt virili, clarvăzători, bla-bla, adică mai e nevoie de nişte voturi. Acu’ la europarlamentare. Şi la prezidenţiale. Că se rezolvă. Ceva. Om vedea ce.

Acum suntem informaţi că n-au ăştia cum să ne salte pe toţi 7,4 milioane, deci putem fuma liniştiţi, rezemaţi de indicatorul pentru trecerea de pietoni. Că ştiu ei mai bine şi dacă tot ştiu ei mai bine ne explică exact care e marele plan de luptă: să aşteptăm până în decembrie, că i se termină mandatul lu’ Dilimache şi scăpăm. Ptii! ce plan dibaci, ce viclean ticluit plan! Trebuie multă glagorie ca să dibăceşti aşa ceva!

Şi socoteala e oricum greşită. Pentru că până în decembrie e vreme lungă şi în timp ce noi stăm cu ochii beliţi la calendar, felie cu felie, iar ni se fură ţara de sub picioare. A, ba nu. Că ştiu ei mai bine, că ei se pricep, că ne-au mai arătat ei ce deştepţi şi plini de soluţii sunt. Bau! A mai rămas vreunul?

În timpul ăsta Băsescu scapă de toţi ăia cu gura mare, cu colţii mârâind la el. Şi lucrează sârguincios la marele proiect ale eternizării sale. Pentru că asta se va întâmpla, chiar dacă ne imaginăm că în decembrie e Lăsata Secului. Că va  fi premier cu un preşedinte panaramă, că va fi bulibaşă, că îşi trage la loc dositul stocul de dosare cu care să rămână jucător şi cân speră alţii că va deveni pensionar, că… Bau! Dar n-avem de ce să ne facem griji, timpul lucrează, deştepţii ăştia le ştiu pe toate. Zâmbet la cameră, vă rog! Aşa, păsăricaaa!

„N-are cum! Co’stituţia nu-l mai lasă la înc’ un mandat, bre!’ se scarpină pe burtă deştepţii pământului. Deştepţii care sunt ocupaţi să spargă alianţa, să îşi bubuie unul altuia timpanului, să se vadă la televizor grohăind prostii. Da, PMP e o glumă, PDL e în picaj, deci ştiu deştepţii ceva. Au ştiu şi în 2009. Şi la referendum. Iar noi am rămas mereu cu ochii beliţi la calendar. Unde e cu cruce roşie nu se munceşte, cruce neagră merge şi o bere.

Mai au deştepţii un umeraş logic. Dacă în sondaje liderul e cu nişte procente deasupra partidului, deci liderul are charismă şi-n ciubote, deci trage partidul, deci… Bau! Poate. Poate că liderul ăla se cacă el charismă. Dar ia vedeţi dacă nu cumva, acelaşi lider, tocmai îşi beleşte paropriul partid ca să-şi facă material pentru soclul propriului bust.

Socoteli greşite. Multe. Până la urmă, ne place sau nu… e ţara lor, noi doar plătim impozite aici. Sau… Sau ce?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Toate bune shi frumoase…numa’fac shi io o intrebare proasta!
    -Dak’om vota cu deshtu mijlociu in sus ,oare nu ne-om trezi reprezentatzi la UE de unguri shi romanes?,ca ashtia e disciplinatzi ,Moshe!,numa sa-ncrunte-un pic spranceana bulibashu’ Tokes ,ca scot la vot shi mortzii din tzintirim…eeei?

    • Decât să meargă, pe votul meu, în Parlamentul Europei, o lighioană căreia îi pun cei de la Contabilitate oglinda la gură, ca să vadă dacă este cazul să o mai menţină pe statul de plată aferent lunii următoare, mai bine canci vot! Nu mai vorbesc de tutele care ajung să-şi recite discursurile orinude, numai în faţa comisiei din care – culmea! – fac parte, nu…

  2. Macar pentru faptul c-a luptat pentru eliminarea tarifelor speciale de roaming in UE si-a si obtinut asta, merita votat la europarlamentare cu ALDE Party, mai exact cu PNL, reprezentantul din Romania.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...