AcasăOy-oy!Şcoala altfel sau şcoala...

Şcoala altfel sau şcoala altădată?

Cel mai mare necaz cu tâmpiţii nu e că sunt mulţi, ci că au idei. Un astfel de tâmpit a avut o astfel de idee: bre, ce-ar fi ca în loc de şcoală, să-i ducă alde diriga, pe ciutani, la mici şi berică? să se înveţe, ‘tu-i în ciorapi de mucoşi, cu viată de alegător! În fizică există o lege care spune că dacă un tâmpit are o idee ( şi tâmpiţii au idei, am zis deja, nu?), alţi tâmpiţi o să tropăie de fericire, găsind că atunci când trage unu’ o idee e mai nostim decât atunci când se trage o băşină. Şi mai puţin odorizant.

Uite aşa, studiind performanţele de la bac, din ultimii ani, ale României june, un bou s-a gândit că ar fi o idee foarte grătar să-i scoţi pe pitici din clase şi să ceva cu ei. „Şi să ceva” sună ca ţambalul la şpriţ, merge. Că ceva îi poţi duce la un muzeu, că ceva un spectacol de teatru, că ceva la operă, să vadă şi mucoşii cum mor grasele cântând, că ceva îi poţi târî la filarmonică, să vadă ce e aia muzică fără computer şi cum arată clarinetul fără piele, că ceva îi tragi după tine într-o bibliotecă unde le arăţi obiectele alea curioase numite cărţi („băi, prichindoci, vedeţi voi chestiile alea de hârtie cu care n-o să vă mai întâlniţi în viaţa voastră de semesişti? Alea e cărţi, bă!”).

Şi s-a făcut săptămâna dă şcuală altăfel kre este. Ptiu! Că am început deja să scriu „altfel”. Pardon. Canci muzeu, lula teatru, nema operă, căcat bibliotecă. Tineretul biped e adunat prin parcuri, la ascultat cum creşte ştevia, pe maidan la studiat pasa cu călcâiul şi opera de maturitate a lu’ Bănel sau la bodegă la o drojdie şi-o scrumbie.

Când mama dracului şi pe baza căror studii s-a ajuns la concluzia că s-a deşteptat şeptelul mult prea foarte şi mai trebuie descreţit olecuţă creierul naţional, că prea-i zbârcit? Sau mergem pe învăţătura den bătrâni care zice „că cărţile tâmpeşte!”.

Succes la bac! Şi după bac, la vot!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Ehe, unii profesori nici măcar nu s-au mai deranjat să meargă la școală. Ce dacă n-ai ce să faci cu pruncu’ și-l cari după tine pe la birou sau efectiv îți iei concediu din concediul tău ăla prețios pe care doreai să-l petreci vara, ca șopârla, la soare? Doamna învățătoare și-a luat concediu, că e dreptul ei și evident că nu are cine să-i țină locul, așa că, dragi părinți: v-ați făcut copii? Să vi-i creșteți!

  2. Sefii profilor or avea (altfel de) scoala… De aici si varianta la ceea ce a scris Eugen Albu: „Cu prostul nescolarizat / Te lupti un pic si ai scapat / Dar lupta este colosala / Cu prostul care are scoala.”
    Cum scoala, asa cum o stim noi, a devenit desueta, ornitorincii au inventat una de tip nou, accesibila ebanezilor. Prevad succesuri extrordinare: 10% promovabilitate la Bac iar dintre promovati, cei care vor deveni dascali, prin fapta si voia rudelor sentimentale sus-puse, vor promova la definitivat circa 5%, creme de la creme!
    Unde mai pui ca trebuie sa i se asigure si Ebei biotop: fata lu’ tata nu trebuie inteleasa de cineva?

  3. Nu se mai poate asha!,va rog sa vorbitzi cu alde Tziriac sau cu cine v-ar aranja mai bine ,dom’le! Eu pe blogul asta nu mai intru fara o asigurare de viatza!…era sa mor de ras…chiar ne pierdetzi cu zile ,zau asha!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...