AcasăRabbi ziceMami, mami! Uite, sunt...

Mami, mami! Uite, sunt intelectual!

Părerea-mi despre Mihai Răzvan Ungureanu e de mult formată, uscată, întărită, a strâns şi pulbere fină de praf de când e la odihnă, în raftul potrivit. Omul mi-a fost cândva recomandat drept „un intelectual de elită”, lucru pe care l-am acceptat, fără a-l pune la îndoială. Până când am început să-i urmăresc discursul ( discursurile). Pentru că omul nu vorbeşte, nu comunică, nu are nimic de transmis, doar împachetează discursuri, lăbărţate logic, dar rostite cu siguranţa de sine a celui care e convins că le ştie pe toate. Îi place să se audă vorbind şi apoi să se aplaude, încântat de minunăţia propriului glas, vanitate des întâlnită, de altfel, deci scuzabilă. După o vreme, chiar cel care mi-l recomandase pe junele „intelectual de elită” a simţit nevoia unei reformulări. E un intelectual notabil. O nouă re-evaluare a venit atunci când MRU s-a înscăunat la Palatul Victoria, cu toate cele care se ştiu: e un intelectual. La ultima evaluare, acelaşi prieten i-a mai scăzut o dată rating-ul: nu e prost! Abia acum ne aflăm aproape de adevăr, dar şi aici mai trebuie puţin cercetat.

MRU publică, în Adevărul, un fel de editorial. Lucrăm cu citate:

„Şi cred că Sărbătorile de Paşte sunt un răgaz cum nu se poate mai bun pentru a ne întoarce spre sine. Putem transcende înţelesul pe care ni-l oferă şi să vorbim despre sensul Reînvierii sau putem să privim totul ca pe câteva zile libere în care putem fi liniştiţi cu noi înşine.”

 

Habar nu am. Poate MRU e budist! Dar atunci nu mai e vorba despre Sărbătorile de Paşte. Şi nici de „reînviere”, ci de reîncarnare. Altfel, sigur, intelectual sadea, dreaptă creştină şi alte mofturi, dar de Paşte sărbătorim Învierea. Poate istoricul MRU, care a mai fost şi şef de spioni, are la dispoziţie informaţii inaccesibile nouă şi ştie sigur că, până la Învierea pe care o sărbătorim noi, Iisus mai făcuse nişte antrenamente, repetiţii fără public, iar atunci totul are sens.

„Pentru aceste momente mi-am pregătit o listă de cărţi, un top 10 deşi nu există o ierarhie specială”

Logic! Un top, deşi nu există o ierarhie. A, da, nu există o ierarhie specială, ci una ordinară, obişnuită, comună, de rahat. Deci e un top 10 al unor cărţi comune, ordinare, de rahat, deloc speciale sau e un top lipsit de ierarhie? Brrr… onomatopee, veniţi la mine!

„Khayyam a fost ceea ce numim astăzi un intelectual cu vocaţie davinciană doar că l-a precedat pe renascentistul perfect cu câteva sute de ani.”

 

E scris adânc! Deci Khayyam l-a precedat pe Da Vinci, deci a fost davincian, spre deosebire de Da Vinci, care i-a urmat lui Khayyam, dar n-a fost… khayamian! Adânc!

„Trimiteri la provocarea diavolului şi la iubire, călătorii în timp în Ierusalemul lui Iisus şi nuanţe care uneori îmi amintesc de lumile fantastice ale lui Gabriel Garcia Marquez sunt doar câteva motive pentru una dintre lecturile care merită recitită oricând.”

 

Da, monşer! E o lectură care trebuie recitită! Adică relecturată. Deci e o relectură care… hai că o luăm iar cu reînvierea. Altfel, sigur, fraza s-ar fi simţit mai bine cu încă un predicat, dar astea-s mofturi.

” …poate pentru că Topîrceanu a luat tot cabotinismul, mizantropismul şi bigotismul nostru şi le-a transformat din nişte neologisme răutăcioase în dulceaţa ironiei moldoveneşti.”

Mai întâi, hai să convenim că se numeşte „mizantropie”. Apoi, domnule MRU… Apoi, nimic. Lăsaţi.

Panseul următor merită pomenit doar pentru că… există:

„Fiecare nouă trecere prin paginile lui Cervantes dezvăluie noi înţelesuri şi sensuri.”

Minunat, nu?

Finalul e apoteotic. Omul reuşeşte să demonstreze o flexibilitate cu adevărat uimitoare şi se pupă singur în fund cu multă, multă patimă:

„Închei aici această listă a “păcatelor” mele literare care e posibil să îmi atragă şi câteva critici. Mi se spune des că am intrat în politică şi am uitat să îmi schimb şi nivelul discursului. Că vorbesc ba prea articulat, ba cu prea multe neologisme şi, că mai ales, nu cobor nivelul celor spuse de mine pentru o targetare cât mai largă. Neologismele îmi sunt combătute cu o romgleză perfectă. Poate au dreptate specialiştii, poate nu… Dar mai presus de aceste argumente cred că fiecare dintre noi trebuie să ne respectăm pentru ceea ce suntem şi abia atunci putem să îi respectăm pe ceilalţi cu adevărat. Vă doresc Sărbători Fericite!”

 

Lăsăm virgulele puse aiurea, importantă e targetarea largă. Da’ largă, că altfel nu e targetare! A, da, vedeţi să nu-i combateţi neologismele cu romgleza, că vă targetează îngust! Monşer, problema nu o reprezintă neologismele, ci prostia ăluia care le foloseşte. E de preferat să te limitezi la cuvintele cărora le ştii sensul. Şi forma, fi-ţi-ar mizantropismul să-ţi fie! Targetatule!

În rest, e precum zice. E prea articulat. Şi la un nivel muuult prea înalt, pentru ăştia larg targetaţi.

A, da! Sărbătorile alea se numesc „Paşte”! Sau Înviere! Mă rog… Reînviere, dacă ai informaţii în privinţa asta.

Cei de la „Adevărul” ne mai recomandă, acolo, şi alte articole din opera magistrului. „Vidul n-are formă, n-are fond. Vidul nu poate fi preşedinte!” – de acord, monşer! Deci nu candidezi? Şi „Premierul Plastilină în căutarea propriei forme” – bravo, monşer! Când o găseşti să ne anunţi, doar că acum eşti fost Premier, da? Evident, m-am declarat satisfăcut de titluri, nu m-am mai ostenit să şi citesc articolele recomandate. Consumul excesiv de MRU… cauzează, monşer. Parol!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Acest MRU ma calca pe nervi pentruca se chinuie cumplit sa fie interesant si luat in seama.Acest asa zis intelectual fin , ma tem ca este o creatie a rezervei de cadre a UTM-ului si fiind un arivist obedient si incercand sa parvina, se chinuie sa fie interesant ,gongorismul si infatuarea il caracterizeaza.Din nefericire ” marele intelectual face niste greseli logice si de semantica la care proprietatea termenilor nu-i partea tare a „belferului” care face „confusi”regretabile .Pe langa fapta ca ochii il tradeaza,pot paria ca testul la IQ nu-l invedereaza ca membru MENSA.Sa spui ca un sondaj poate fi laureat ,arata ce persoana este acest „chinuit de dorinta de a parveni egalata de o ambitie patologica”dar din pacate cu o carisma de ciubota.Din pacate pentru majoritatea romanilor care nu stiu nici 500 de cuvinte din vocabular ,acest caraghios pare culmea elocintei si a cunoasterii limbii romane.

  2. Pentru mine, MRU a fost şi este un bou ţanţoş, cu cateva niveluri mai sus, faţă de EBA. Din păcate, nu este singur! Menajeria „persoanelor publice” abundând în exemplare care au transformat nesimţirea în artă, escroci sadea, pentru care fracturile de logică şi tupeul sunt însuşiri capitale…

  3. A pompous ass with a hyper inflated ego, o forma fara fond, nu stiu cum a trecut atita timp drept intelectual. Da’ pina la urma poate fi si invidiat, la ce parere buna are despre sine…

  4. Nu intimplator domnul MRU a facut ” studii” la Oxford. Aici se afla un ” international felloship” numit Rhodes Scholarships . Rhodes e acelasi care a dat numele Rhodeziei.A fost un aristocrat englez care si-a lasat averea pentru a perpetua ideea dominatiei elitei anglo-saxone asupra umanitatii , care este prea timpita sa se conduca singura si are nevoie de elita britanica. Numele acestor Rhodes Scholars prezenti si trecuti, insa, dovedeste ca, sunt de fapt, dintre cei mai importanti politicieni ai SUA si Imperiului Britanic. Asa ca, domnul MRU are o misiune clara pentru Romania, direct de la the Round Table.

  5. eu mi-am propus sa adun toate panseurile domnului MRU, cai de iluminare pentru mine si pentru popor! abia astept sa inceapa campania electorala pentru a-l urmari si a ma bucura! La o sedinta a Academiei a incheiat cu *Lasati intelectualii sa intre in politica!* ( nu a precizat cine se opune, dar ma rog, putem sari peste acest amanunt, importanta este sursa inspiratiei!), iar intr-un interviu a declarat ca * politica este arta moralitatii* de mi-am zis, domnule, omul asta este unic si trebuie urmarit cu atentie pentru ca *vorbeste adanc*!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...