Serviţi! Na!

1) După zece ani de mandat, în care marile sale realizări merg de la amenzile primite de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, până la un dosar penal pentru şantaj, başca două suspendări, marele cârmaci, stăpânul elenelor, laudă opera procurorilor DNA care decartează dosar de corupţie după dosar de corupţie. După zece ani de mandat! Unim punctele şi vedem cum ne arată rinocerul puţă? Zece ani de mandat, la ţepe în Piaţa Victoriei, să trăiţi hăhăbine şi acum puhoi de dosare de corupţie. Avem legătură de cauzalitate sau ne doare un rinichi? Cine s-a prins că şi dosarele astea sunt o mare bătaie de joc, că ele servesc doar barbutului politic, are voie să strige Bingo!

2) România are mai mulţi parlamentari decât colegii electorale. De ce? De-aia! În România, candidatul ieşit pe locul doi, să zicem Elena Udrea, devine membru al parlamentului. Candidatul care câştigă alegerile în acel colegiu, să zicem colegiul Elenei Udrea, rămâne acasă şi se apucă de fumat. De ce? De-aia, că aşa e în democraţie, monşer!

3) La spitalul de arşi, piţipoancele îşi cumpărau ţâţe de plastic, la preţ de tigăi promoţionale. Nişte medici pricepuţi tocmai descoperiseră, la acelaşi spital, vaccinul contra sărăciei: şmenul cu statul! Vai, ne pleacă medicii! Vai, noi cui mai dăm şpagă dacă ne îmbolnăvim şi ajungem în spitalele alea împuţite, dar nu vrem să ne punem ţâţe din înlocuitori şi nici să ne facem botul ca curul maimuţei?

Minitrul Sănătăţii, pe baza experienţei acumulate pe când era la Sport, dar mai ales bazându-se pe experienţa acumulată anterior, când…. deci pe baza experienţei acumulate la Sport, constată că: nu e bine ce se întâmplă! Bun! Acum ştim!

4) Martin Schulz, cel care, la ultima suspendare a băsexului, ne arăta cum se scarpină el în cur, a venit să ne explice că e candidat, că vrea şef la Europa. Că unu-doi, dar mai ales unu-doi-trei. Că bla-bla şi uneori alea-alea. Martin Schulz e şef la socialiştii europeni, dar înainte de a fi socialist e neamţ. Martin Schulz fiind fix ăla acuzat acum de corupţie. Şi acelaşi care îl acuza de corupţie pe Adrian Severin. Gurile rele, oh, gurile rele, spun că, de fapt, întreaga lucrătură căreia a reuşit să-i cadă victimă Severin îl avea în spate pe acelaşi Schulz, acuzat la rândul său, acum, de corupţie. Severind fiind, la acel moment, politicianul care reprezenta cea mai mare ameninţare pentru postul de şef la socialişti al lui Schulz.

Sigur, nu ne place socialistul ăsta de Schulz, avem opţiunea de a vota un popular, că e aşa de bineeeee cu popularii, de ne doare curul!

 

Concluzie: aveţi alegeri europene! Aţi vrut în Europa? Na! Serviţi!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

  1. Ba .pardon ,moncher.Poti alege un liberal.Dupa ce Dl Ponta a fost maturat pe jos de comunistul maoist si prim ministrul socialist de sorginta pucista militara Dl Barroso si de mana cu Dl.Schulz socialist german care este un vasal al fuhrerinei Merkel fosta ,comunista RDG-ista ,dl Ponta il aduce pe acest corupt hirsut sa-l prezinte ca crema socialistilor si o mare descoperire in UE.In afara de socialistii canadieni nu au fost pe lume altii de asemenea calibru.De la tanarul spaniol devenit urgent culmea coruptiei,italianul devenit fugar in Tunisia si probabil si Micul Titulescu care se grabeste sa-i ajunga pe ceilalti nu vad vreunul breaz.De populari sa fim seriosi pentru noi nici astia nu fac o ceapa degerata si nu are rost sa-i descrii.Este pilduitor sa vezi ca Polonia condusa de politicieni de diferite „culori”si-au facut treaba si ma tem ca ar trebui ca poporul polonez sa-i dedice dlui Lesek Balterovici o zi speciala in care sa-l pupe-n dos ca semn de multumire .

  2. Căcatul socialist promovat de Schultz şi fă/bă/măi (dragă Ponta) e un fel de portocaliu cu mai puţin galben, cum este, de pildă, cel al popularilor…
    Foamea mon cher, foamea îi mână pe toţi gibonii ăştia la mânării care mai care mai greţoase…
    Popularii s-au dovedit de căcat, socialiştii nu sunt departe de marginea haznalei, mai rămân ai lui Cernea. Dar ăia nu poartă cămaşă, în plus, îmi par şi un picuţ cam bizari…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...