…fundamentală dintre noi şi cei care se numesc „clasă politică” e cum nu se poate mai uşor de enunţat. Atunci când noi vorbim despre dânşii, spunem „ăştia”. Ăştia de la guvernare, ăştia ai lui Băsescu, ăştia de la PSD, ăştia de la Muncă, ăştia de la Finanţe. Şi aşa mai departe.
Când ei, clasa stăpânilor vorbesc despre noi, atunci pronumele demonstrativ ia distanţă şi devine „ăia”. Ăia din învăţământ, ăia de la ţară, ăia din Piaţa Universităţii, ăia care votează… Ăia! Populaţia!
Asta e chestia fundamentală care ne desparte, pronumele demonstrativ, în rest e vorba doar de sume de bani.
Scuza-ma, chiar nu vreau sa te superi pe mine, dar nu intrasesi la un moment dat in PC? Bine, stiu ca asta nu e chiar partid, ci o entitate nebuloasa, dar orisicat. Sau poate trebuia sa ne spui ce inseamna sintagma „clasa politica” in acceptiunea ta. Uite un subiect. Si cum se intra si se iese, de pe-o zi pe alta, din ea.
Despre vizavi-ul meu cu politichia am vorbit la momentul respectiv şi încă de multe ori. Nu o să repet ce am zis deja, doar pentru că periodic se trezeşte câte unul că descoperă elasticul de la ciorapi.
Cu tot respectul, îmi permit o corectură: când aştia vorbesc despre noi, folosesc un substantiv: pulimea. În rest, suntem gloată ineptă, mahala violentă, ş.a.m.d. Pentru toţi, absolut toţi politicienii, noi suntem „pulimea”…