AcasăUncategorizedFabrica de sex pervers

Fabrica de sex pervers

Pe la începutul anilor ’90, un amic, străbătut de ambiţia de a deveni întreprinzător, a decis să îşi înfiinţeze o firmă care, îmi povestea el, se va ocupa cu publicitatea. Aşa era pe atunci. Aşa e mereu. Când nimeni nu se pricepe la nimic, toţi se pricep la toate. Asemenea şi amicul despre care povestesc. Omul nu se pricepea la domeniul în care-şi propunea să îşi mute existenţa, dar văzuse filme americane, avea televiziune prin cablu şi se credea înzestrat pentru viitoarea afacere.

Ce s-a întâmplat cu afacerea lui e irelevant. La momentul în care exista doar gândul, întâlnindu-ne şi povestindu-mi despre planurile sale, omul mi-a spus şi la ce nume se gândise pentru viitoarea firmă. „Fabrica de sex pervers”! Lesne de imaginat, perplexitatea a fost cea mai politicoasă reacţie pe care am avut-o la îndemână auzind asemenea grozavă năstruşnicie. Mi-a explicat amicul, care cu fiecare conjugare devenea tot mai competent în domeniul publicităţii, că e musai să şochezi. Că totul începe cu auto-reclama, iar numele firmei e prima formă de auto-reclamă, ca atare e esenţial să şochezi, să atragi atenţia cu orice preţ, restul fiind negustorie şi numărare de galbeni.

De „Fabrica de sex pervers” mi-am amintit zilele acestea, fiind citat, în calitate de martor, la campania pentru alegerile euro-parlamentare. Alegeri europene carevasăzică, pentru că, iată, Europa şi-a lăsat balele şi pe la noi şi aşteaptă să-i trimitem untul şi caimacul intelighenţiei naţionale. Iar noi trimitem ce avem.

Tare mai seamănă uriaşa scălămbăială din jurul nostru cu „Fabrica de sex pervers”! Doar pe la TVR, mai zăresc, uneori, la ceas de seară, câte ceva cu pretenţii de dezbatere. Care dezbatere se întâmplă sau nu, în funcţie de ţăfnele candidaţilor; pretenţiile, cel puţin, există. În rest totul e o enormă maimuţăreală şi o împroşcare cu sloganuri tembele. De parcă am participa cu toţii la un uriaş concurs de angajare de saltimbanci şi nu la bla-bla-ul electoral al jupânesei Evropiţa. Piţipoance paraşutate, răcnete în megafon, tricouri tâmpite îmbrăcate de tâmpiţi, cravate roşii şi poze decupate din almanahe, inaugurări de tampax-uri şi ungeri de rect. Har Domnului, încă nu le-a trecut prin puţinătatea minţii lucrătorilor de la Fabrica de sex pervers că şi Festivalul Shakespeare, de la Craiova, ar putea fi o bună ocazie de ejaculare electorală, altfel ne trezeam cu Othello îmbrăcat în tricou alb şi pantaloni de trening. Sau cu Romeo şi Julieta făcând şpagat în holdele din Polonia. Ori aflam, în Iulius Cezar, că referendumul de suspendare pus la cale de Brutus… Ptiu!

Pe 25 mai se votează. Trebuie să alegeţi care poziţie, care perversiune v-a plăcut mai mult. E pe alese: sex anal, sex oral, sado-maso e inclus în oricare dintre opţiuni. Orgia e asigurată, orice ar fi.

P.S. Cum saltul cu paraşuta e deja bifat, aştept primul salt fără paraşută. Sau, de ce nu, să fim îndrăzneţi, prima masturbare în public. Dildo să fie, că de candidaţi nu ducem lipsă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....