Tincuţa

Au venit nişte străini pe aici şi ne-au bătut cordial pe spate. „Sunteţi nişte servitori credincioşi” – ne-au spus. Năuci de fericire, ai noştri au ieşit grăbiţi, să se tragă în poză, să marcheze momentul, să ţopăie de încântare, că iată, au primit o vorbă bună. Mai sunt şi alţii de venit, mai sunt poze de făcut. Încă mai e de prizat ceva exuberanţă tălâmbă.

Alteori, ţopăitorii care acum fac poze sunt mâhniţi. Că nu vine niciun străin, că nu-i primeşte niciun străin, că străinii aceia le aruncă doar câte o vorbă repezită, răsunând a mustrare. Dar acum e prilej de hlizeală şi aranjat nodul cravatei pentru poză. Sigur, când vine vorba de lucrurile care ne preocupă de atâta vreme pe noi, ridicarea vizelor, aderarea la spaţiul Schengen sau eliminarea teribilei mizerii numită MCV, străinii ăia sunt indisponibili sau găsesc vreme cel mult pentru o mustrătoare ridicare din sprânceană. Atunci nu sunt poze. Nici ţopăieli, nici gângureli, nici ieşiri la declaraţii. Atunci consumăm depresii şi nevroze colective, dar le consumăm între noi, fără poze, fără rânjet festiv. Mi se mai spune, uneori, că poate mai ales din vina noastră încă nu vize, încă nu Schengen, încă MCV. Nu cred că e aşa, dar şi de ar fi aşa, atunci încă şi mai tristă e concluzia că suntem mai pricepuţi şi mai grijulii la slujirea intereselor altora decât la împlinirea nevoilor noastre.

Mai avem cu puţin mai mult de o săptămână până la alegerile europene. Şi? Dezbaterea nu există, există doar gâlceava şi afişele tălâmbe. Liberalii, într-o campanie sărăcuţă, se declară eurocampioni şi promit schimbarea fusului orar. Eurocampioni? Bine. PSD-iştii au umplut ţara cu nişte afişe care par că fac reclamă la pâinea fără gluten. Băsiştii de rit PMP umblă în blugi şi se declară poame. PDL-iştii sunt şi ei pe undeva, făcând ceva, nu e foarte limpede ce. Toţi îngânători ai vorbelor altora, repetând fără să înţeleagă aceleaşi banalităţi, că suntem europeni, că Europa ohooo, că la Bruxelles ohohooo! În rest, ţara e albă de mătreaţa zarvei!

În piaţa din apropierea casei mele, o băbuţă are două prăpădite de sticle de lapte pe tarabă. Trei litri de lapte. Băbuţă laudă fiecărui trecător laptele „de la văcuţa mea, mamă! lapte curat”. Iar trecătorii trec, că de aia sunt trecători, făra a lua seama la albul laptelui, la banda de leucoplast cu care şi-a dres bătrâna ochelarii, la mâinile ei îmbătrânite şi muncite, care se frământă fără contenire. Îmi zâmbeşte cu gura ştirbă, prin ţesătura de riduri şi mă asigură că e „lapte curat, de la văcuţa mea!”

-Cum o cheamă pe văcuţă, mamaie? o întreb.

-Tincuţa! Tincuţa îi zicem, mamă! îmi răspunde bătrâna. Pentru că văcuţa ei are nume, pentru că cei care trudesc au nume, aşa cum are şi ea, şi omul ei, şi copiii ei. Doar străinii care vin pe aici nu au nume. Iar dacă au, nimeni nu şi le aminteşte.

-Hai, mamă, să-ţi dau laptele, să mă duc şi eu acasă, că-s ostenită! îmi zice.

-Căt vreţi pe el? întreb.

– Îl dădeam cu… dă-mi, mamă, 15 lei pet tot şi gata.

Cât un pachet de ţigări- îmi spun. Plătesc. Îmi iau laptele şi plec. Îşi ia bătrâneţea şi pleacă. Acasă. La Tincuţa ei. Aşa cum vor pleca şi străinii ăştia. Doar că ei nu au Tincuţe. Pentru ei nu există nume. Nici ţările nu au nume, nici oamenii.

Merg spre casă. Sunt în NATO. Sunt în UE. Nu sunt în Schengen, îmi trebuie viză pentru SUA, dar am laptele Tincuţei. Cât o mai trăi şi Tincuţa. Cât or mai trăi Tincuţe.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

  1. Postat din 16, dar nimeni nu mai are chef de nici un comentariu. Asta face cat o tara de comentarii. Nimanui nu-i mai arde de comentat cand strainii ne mangaie pe crestet sa fim in continuare ascultatori. Si chiar facem doar asta. Credeti ca ne va resuscita vreodata ceva?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....