Acasăcacatul in artaSudalma - expunere de...

Sudalma – expunere de motive

 

1. Acum câţiva ani, un trecător cu privirea pe aleile acestui blog îmi transmitea un consistent mesaj de apreciere. Pe scurt, omul aprecia că scriu „cu înjurături”, se mai întâmpla să intre în dezacord cu zicerile mele, dar păstra o constantă apreciere pentru băgările, futuielile şi pizdarisirile care îmi însoţeau spusele.

Habar n-am cum ar fi trebuit să recepţionez aprecierile respective. Fondul era trecut la „nu contează”, subiectele erau, înţeleg, pasabile, stilistica neglijabilă, singura virtute pentru care binemeritam cinstire era aceea că suduiam fără să roşesc. Altfel spus nu slobozenia gândirii era de lăudat, ci lipsa de ferecătură a limbii.

Exersarea înjurăturii devenise un fel de supremă demonstraţie a libertăţii de exprimare, suficientă prin ea însăşi.

2. Un amic mi se declară „fan al băieţilor de la „Cenzurat” de pe Look TV”. Cu un amendament: „păcat că îi bipuieşte când şi-o bagă”.

3. Am printre amicii de Facebook câţiva îndărătnici utilizatorii ai sudalmei, pentru care câteva puncte mediază chestiunea obscenităţii. Pentru că or înjura ei ca la uşa cortului, dar, iaca, sunt oameni civilizaţi şi pun nişte punctuleţe în locul unei consoane, în locul unei vocale. Pentru că dacă scrii „cine p..a mea îi mai crede pe ăştia care au f…t economia?” dai dovadă de enormă bună creştere şi curbată civilizaţie. De unde deducem că „u” ridică probleme. În cuvântul poznaş nu „p” e o problemă, nici inocenta vocală „a”, ci mizerabilul „u” şi complicele său „l”. Respectiv acelaşi „u” şi insolentul „t”. Odată amputate literele obscene, subit, totul devine prizabil, acceptabil.

Nu pricep tipul ăsta de pseudo-pudoare rebusistică. Departe de a evacua ceea ce ar putea părea obscenitate, din text, dimpotrivă, o subliniază, solicitiând un efort suplimentar pentru rezolvarea stupidului rebus, ceea ce face sudalma şi mai prezentă, şi mai evidentă. La fel şi în cazul celor care se trezesc spunănd „sulă” sau „lulă” pentru a numi preacinstitul ştromeleag. Probabil, în anumite culturi, „p” e consoana infamă.

4. Un editor tipăreşte, după ’89, corosivele lui Creangă, „Povestea pulei” şi „Povestea lui Ionică cel prost”. Curajos editor, îndrăzneţ, dar mai ales dornic de profit şi mai puţin preocupat de o necesară restituire. Curajul se isprăveşte încă de pe copertă, unde „curajosul” editor găseşte potrivită rebotezarea poveştii lui Creangă, care devine „Povestea poveştilor”! Nici mai mult nici mai puţin. Altfel, desigur, în text, cuvioasa pulă, crescută din belşug pe tarlaua ţăranului, rămâne aşa cum o povestise Creangă.

 

Exprimând o sexualitate excesivă – în înjurătură, românul regulează tot, de la mame, pănă la sfinţi şi candele- înjurătura e inacceptabilă, se pare, socialmente, dar e prefect utilizabilă exact în situaţiile în care norma socială pare insuficientă sau nesatisfăcătoare. Sub condiţia acceptării exact a normei care dinainte defineşte sudalma drept obscenitate.

Vulgaritatea, fără îndoială respingătoare, nu sălăşuieşte neapărat în cuvinte infame, nici în răsteala sudalmei, oricât de supărătoare ar fi acestea pentru îngustimea de minte a pudibondului. Cu mult mai vulgară mi se pare fraza dezlânată, poticnită, împiedicată în obstacolele gramaticii. Nici nu cred că băgarea şi pizduirea e dovada superioară a libertăţii. Dar cu siguranţă trebuie să încetăm cu răul nărav de a învinovăţi cuvintele pentru mizeriile pe care noi le gândim.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....