Ştirile la grămadă

Nea Giobaiden, coborât din teleguţă la Palatul Victoria, după ce tocmai fusese la Palatul Cotroceni (ce le mai place americanilor, când vin în Europa, să se dea prin palate!) l-a făcut pe Ponta, aşa, de la obraz, preşedinte. Cum la noi imagineaţa creşte ca duda, pe marginea drumului, s-a şi pornit soborul de analişti pe cântat sfânta preşedinţie, căutând în bâlba moşneagului,taină şi mister ( nu aşa i-a zis? Mister, mister president- deci iaca misterul!). Ai lui Ponta au văzut în asta, ca Petrache Lupu la Maglavit, semnul clar că tăicuţu’ l-a ales pe Ponta să-i fie mireasă. Ăilalţi, dimpotrivă, au văzut doar ca nea Gio e senil sau scuturat rău de la teleguţă.

Şi uite aşa s-a pornit tot norodul să facă dungă la mirare, socotindu-se că adică ce-o fi vrut să zică americanu’ de s-a apucat să-l facă preşedinte pe Ponta. Da’ nimeni, nimeni, bre, nu s-a arătat mirat că ăla i-a mai zis aceluiaşi Ponta şi „domnule”. Păi, ce mama dracului facem aici? Ori supra-interpretăm ori nu?

Mesajul lui nea Gio a fost, altfel, ăla ştiut, pe care ni l-a mai recitat acum câteva săptămâni. Cam acelaşi monolog pe care îl auzim şi în interpretarea Victoriei Nuland, de data asta cu variaţiuni pentru sondă şi orchestră în cheia şist diez.

Şi nu, nu s-a grăbit să anunţe viitorul preşedinte, chiar dacă mafaldele naţionale găsesc că tot ce iese din plisc de licurici e cântare chibzuită şi cu tâlc adânc. Pur şi simplu omul era strabătut de sindromul Agamiţă Dandanache după atâta alergătura de la un palat la altul.

Tot ieri, în înalta-i înţelepciune, CCR a intonat imnul: Pace-pace, între două… şa-la-la! Înţelepţii rabini de la Curtea Constituţionoasă au grăit, precum bătrânul Solomon, şi au hotărât că e mai bine să fie bine, decât să fie rău. Aşa că nici Băsescu n-a greşit tricoul, nici Ponta n-a fost nasol când a pierdut stiloul. Şi gata. Duminică la vot, că s-a băgat stat de drept. Sigur, poate unora li se pare merdolinos ca preşedintele să devină lipitor de afişe pentru partidul poamelor, da’ unde Curtea grăieşte, nu mai rămâne decât aia cu „nu e ilegal, dar e imporal”. Şi toţi stăm liniştiţi. Dacă s-a stabilit că preşedintele Ciungă e doar imoral, atunci e bine, suntem în regulă, fumăm normalitate şi băşim nivel de trai.

Crin Antonescu, după ce a văzut la televizor toată Giobaidoneala, a decis că îi trebuie şi lui nişte băgare în seamă. Aşa că, pentru a se agăţa şi el de un eveniment la care n-a participat, s-a luat de ăia care i-au fost protagonişti. Repertoriul e cel deja ştiut. Omul ăsta îmi părea cândva prezidenţiabil. Azi doar ridicol. A devenit prizonierul propriei sale retorici. De fapt retorică era cândva, azi e doar trăncăneală de om cu nervii la pământ. Sper, totuşi, ca scorul PNL, duminică, să fie unul consistent, în ciuda bramburelii antonesciene.

Tot la liberali se întoarce Tăriceanu. Care tocmai a demisionat. Care tocmai candida la preşedinţie. Care tocmai îşi făcea partid propriu. Care tocmai Călin Constantin Anton. Dar nimic penibil, desigur, în revenirea sa acolo. Pentru că, dacă PNL face un scor pitic la alegerile euro-parlamentare, atunci Antonescu trebuie sa plece, iar liberalii au nevoie de alternativă. Că dacă scapă de un ridicol, e musai să aibă un ridicol cu care să-l înlocuiască. Da, ştiu, socotelile sunt mai încurcate, e politichie complicată, refacerea USL şi bla- bla. Şi iar vor veni nişte liberali să mă înjure că eu le subminez partidul! Iar Antonescu şi Tăriceanu i-au umplut de bine.

Mai avem de constatat că ne-au năpădit sondajele. Şi că, aşa cum e cuviincios şi creştineşte, se bat cap în cap. Clar e doar că vom avea o participare scăzuta la vot. Despre alegerile euro-parlamentare mai discutăm duminică, printre urletele şi acuzaţii de fraudă.

Listă bifată.