Răzuiţi!

Cu mai puţin de jumătate de ani înaintea alegerilor prezidenţiale, ne aflăm în nostima situaţie (nostimă e un cuvânt la fel de bun ca oricare altul) de a nu avea niciun candidat cert pe tarabă. În condiţiile astea, cred că, la viitoarele alegeri, buletinul de vot ar trebui înlocuit cu cartonaşe răzuibile. Să se ducă dumnealui alegătorul, să îşi ia cartonaşul, să-l răzuiască şi apoi să vadă ce preşedinte i-a picat. Personal sper să-mi pice unul cu textul: mai încearcă şi în 2019.

N-avem candidaţi, dar avem scenarii, spre deliciul gureşilor cu ifose de analişti, care nu mai prididesc să scarpine scrotul celor mai năstruşnice ipoteze. Democraţia e o fasole care se consumă în grup, pe bază de vot al cetăţeanului corect informat. Grup n-avem, avem găşti. N-avem nici cetăţeni, avem inşi. Nici cu informarea corectă nu ne batem capul, mergem pe şmen şi iuţeala mâinii. V-am spus: cartonaşe răzuibile! Nu nimereşti un preşedinte de soi, ai măcar şansa de a te pricopsi cu un televizor. Color.

De ce ne-am trezit în situaţia asta? Mai ales din cauză de motive. De-aia! Pentru că încă n-a bătut la telegraf numele candidatului.

Intermezzo liric cu citat din Caragiale:

Nu bate telegraful?… Bate; ce treabă alta are? Poate că acuma când noi vorbim, poate să fi și sosit numele… pe sârmă, stimabile… Da, pe sârmă, ce crezi d-ta?

N-a bătut încă telegraful. Aia e. De unde trebuie să vină, carevasăzică, numele candidatului? De unde trebuie! Asta ca să nu mai aud că aici nu furnizez şi răspunsuri la marile noastre întrebări.

Ponta încă nu şi-a anunţat candidatura, dar anunţă pe oricine îi iese în cale că s-ar putea să anunţe că va anunţa dacă va candida. Doar dacă îl susţine Mizilul. Şi Feteştiul. Şi Dolhasca. Şi Fârţăneştiul.

Antonescu, pe de altă parte, de 5 ani tot anunţă că va candida, că e cel mai bun, mai bun decât „eşti cel mai bun, Petre”. Mai bun decât halvaua fără aditivi. Mai bun decât salteaua cu spumă cu memorie ( să vedeţi voi câte ţine minte salteaua aia! Inclusiv despre Mircea Băsescu!). Mai bun decât el însuşi. 5 ani ne-a plictisit anunţându-ne cât de candidat e el. Al PNL. Pe urmă al ACD. Pe urmă al USL. Pe urmă iar al PNL. Apoi al dreptei unite. Iar acum, când chiar exista posibilitatea să şi candideze, pe bune, nu doar să trăncănească despre candidatură, a obosit, nu mai candidează, merge la nani. Lipsindu-mă de satistfacţia de a-l vedea pierzând, după ce i-am suportat vreme de 3 ani trăncăneala.

Ai lui Blaga fuzionează. Sau nu. În orice caz, o pun de o cumetrie. Şi îl au pe Predoiu, care şi el e cel mai bun candidat. Dar nu va candida. Pentru că va candida… vă mai citez din Caragiale? Bate telegraful! Acuş bate, monşer! Oricum, e pe bază de dreapta unită. O minunată dreaptă unită alcătuită din foşti ALDE şi fosta internaţională socialistă! Că mai dreaptă decât asta, ba şi populară pe deasupra, nu se poate născoci.

Madam Udrea n-a anunţat că ar candida, dar ar anunţa. Problema e că nu a găsit niciun stâlp de firmă pe care să-şi lipească anunţul.

Iohannis se joacă şi el, în curte, cu copiii. Ar candida. N-ar candida. Tot telegraful, bată-l să-l bată. Că e băiat bun, acum are şi cetăţenie, ia derogare de vechime şi de la partid, vorbeşte cu Merkel fără să dea din mână. Ce mai, prezidenţiabil. Doar că încă nu ştie. N-a venit ordinul. N-a bătut telegraful. Deocamdată e ocupat cu candidatura la şefia PNL, din care şefie si-a dat demisia, din cauză de rezultate câh. Dar acum, dacă tot a demisionat din funcţia de vice-preşedinte, e logic sa candideze la cea de preşedinte.

Asta e. Democraţie ţeapănă. Şi rece. Şi cu ochii bulbucaţi şi daţi peste cap. Important e să răzuiţi cartonul. Oricum, bate telegraful. Voi să fiţi pe acolo, cu buletinul în mână şi ştampila în dinţi. Ca să pară că e o chestie serioasă. Că democraţie, că voturi, că ceva…

Sigur, am văzut noi în filme că, prin alte parţi, o candidatură e o treabă serioasă, se anunţă cu mult timp înainte, candidatul e supus scrutării publice şi alte răhăţişuri din astea. Dar la noi e democraţie de şist, cu gaze de la fasolea tradiţională. Răzuiţi cartonaşul şi ţineţi-vă gura, că se ascultă telefoanele! Şi DNA e respectat de Ambasada Americană, unde nu există ambasador, dar bate telegraful.

Şi? Până la urmă ce mare rahat? Din toamnă o să aveţi un nou şef de unitate şi gata! Asta e problema? Cine e şeful de unitate? Important e să se simtă consumatorii bine. Cum care consumatori?

Gura! Răzuiţi cartonaşul!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Un de demult Remus, dezinteresat de abstracțiuni, îi mărturisea lui Lucian Blaga „Ştii, eu sunt în această privinţă ca badea Ion din Vinerea, căruia i-am strigat într-o zi peste gard : «Hei bade Ioane, de ce nu sădești în grădina matale și câteva rânduri de logaritmi ? Ce frumos ar crește !» Și care îmi răspundea : «Noroc să dea Dumnezeu, aș sădi da’ n-am răsad” (Hronicul și cântecul vârstelor) …
    De telegraf nu întreb dar răsad de cartonaș este au ba?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...