AcasăRabbi ziceImportant e că e...

Important e că e neamţ

Mai întâi e mitul neamţului. Nemţii fac maşini bune, nu-i aşa? Şi scumpe. Ah, ce maşini fac nemţii. Şi ce nemţi sunt nemţii! Iar Germania e atât, vai, atât de nemţească! Spre deosebire de România, care nu e. Nici kebabul din Germania nu se compară cu cel de pe Lispcani. Dacă e neamţ, musai e serios şi uber-kompetent. Aşa cum dacă e belgian e pedofil, dacă e italian e cântăreţ de operă, iar dacă e brazilian sigur dă bine cu piciorul în minge. Dacă e columbian e traficant de droguri.

Deci Iohannis e serios, competent şi l-au votat sibienii, dar mai ales e neamţ, are id-ul de mess al Angelei Merkel şi e neamţ, iar pe deasupra mai e şi neamţ. La toate astea adăugăm faptul că e neamţ şi în special enorma lui calitate de a fi neamţ. Ca atare e prezidenţiabil. Şi dacă toate calităţile înşirate mai sus nu sunt de ajuns, mai trebuie spus şi că e neamţ.

A vrut să fie premier, dar s-a răzgândit după ce a aflat că pentru asta ar trebui să se urce în maşină ( nemţească) şi să vină la Bucureşti. Pe urmă iar a vrut să fie premier şi iar s-a răzgândit. Tot nemţeşte. Că nemţii sunt serioşi, dacă se răzgândesc, atunci nu-i clinteşti. Pe urmă n-a mai vrut să fie nimic. Că a făcut din Sibiu capitală europeană, nemţeşte, cu bani mulţi de la bugetul ăla al miticilor de la Bucureşti.

Apoi a venit vremea când şi-a dat seama nemţeşte că e liberal. Neamţ. Şi a intrat în PNL. Dar spre deosebire de non-nemţi, el e neamţ. Iar neamţul nu intră într-un partid decât direct cu funcţie de prim-vice-preşedinte. Nemţeşte. Odată devenit prim-vice-preşedinte al PNL, s-a implicat, în cadrul partidului, în acţiunea de a fi neamţ. După alegerile europarlamentare, unde partidul în care el ocupa funcţia de prim-neamţ-vice-preşedinte a obţinut un rezultat modest, nemţeşte şi-a dat demisia din funcţia de prim-neamţ-vice-preşedinte, gest de onoare, urmat de un alt gest, tot de onoare, acela de a devenind preşedinte interimar (logica nemţească e imbatabilă) şi candidat pentru funcţia de preşedinte ne-interimar, dar neamţ. Şi candidat la preşedinţia României. Cum ziceam: logica nemţească…

Până la preşedinţie, mai are de rezolvat o chestiune: să facă din liberali populari, unindu-i (nemţeşte) cu foştii membri ai internaţionalei socialiste din PDL.

Toată lumea a observat că Iohannis vorbeşte lent, tărăgănat. Nimeni n-a observat ce spune când vorbeşte lent şi tărăgănat, dar există speculaţii că el chiar ar spune ceva. Când vorbeşte lent. Şi tărăgănat. Că e neamţ. Şi oricum nu e de nasul nostru, al ăstora care nu pricepem cum e cu das, der, die, să ne dăm cu părerea despre ce spune el, neamţul, care e şi prieten cu Merkel, şi popular, şi liberal, dar mai ales e neamţ. Pentru că e neamţ. Şi pe deasupra neamţ. Şi cu asta am încheiat subiectul.

P.S. E neamţ! N-ajunge?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

22 Comments

  1. lasa ca-i bine asa!
    tipul in materie de monstruozitate depaseste arhetipul, neee…. nu pastisez inceputul unei carti de nabocov…ma gindeam la definitia data de michel foucault, monstruozitatii … la conducatorii incestuosi ai unu popor canibal…
    e foarte bine pe termen mediu, ca „neamtul” se baga-n seama in „politica”, e rau pe termen scurt….. insa, va ridica stacheta nemerniciei si ticalosiei mult peste locul unde basescu a omologat recorduri.

    sincer, in bine, nu mai am timp biologic sa cred in „bine”, insa am ajuns sa sper si sa nutresc ca vom reusi sa propulsam, ca si natie, la virf, urdura, scursura si gunoiul perfect. ticalosul absolut. cretinul total, curvetul cel mai isteric, parasuta cu cel mai mic IQ, lipsita de EQ… iar apoi vom face din ei modele aspirationale pentru copii.
    sintem pe calea asta, actionam consecvent si sintem perfectibili in aceasta directie.

    si asa cum exista o estetica a uritului, de ce nu am avea si o norma sociala a imoralitatii, poate sa producem un nou decalog care sa fie baza unei noi culturi si a noii slugi cu suflet de cirpa, pe care o vom denumi dupa caz, cetatean, roman sau omul nou al satului global.

    io, personal, in optica celor de mai sus, nu voi putea fi dezamagit de sasul sibian, indiferent de ce acesta va face. fie si de nu va face nimic. el depaseste arhetipul slugii cu suflet de cirpa.

    • plin de eq aicia (nimic nemțesc)

      trecand peste ironia textului – amuzant dar cam lung pentru o singura idee totusi – care este concret reprosul fara de candidatura neamțului?

  2. Da, si cum bine spunea cineva, vorbeste cu Frau Merkel fara sa dea din miini. Nu sint convins ca vorbeste ce trebuie. Da’ e neamt. De Romanica.

  3. Chiar dacă e neamț, pare a fi om normal. Ar fi primul din categoria asta în șirul președinților de care am avut parte. Pentru asta l-aș vota, deși l-aș prefera ca prim-ministru.

    • Mare „ganditor” acest postaci. Nici nu ma mai mir ca suntem asa cum suntem si ca ceilalti europeni ne privesc si ne eticheteaza asa cum o fac. Oricum, ar fi interesant de cunoscut demersul logic prin care ajungi sa preferi un „neamt” (a se intelege un retardat ratat, dar pompos si vorbind lent si taraganat) pentru functia de … ceva in tara asta. Care sa faca ce? Ca eu despre vreo realizare klausiohanniana concreta n-am auzit (cu exceptia rezultatului la ultimele alegeri, desigur). Dar, ma rog, ce stiu eu despre cele importante in tara asta? Oricum partea de inceput a postaciunii e totusi incurajatoare: „… PARE a fi om normal”. Si comentatorul nostru pare la fel.

  4. Boierule, ai perfecta dreptate 🙂
    DAR,
    mitul neamtului chiar exista la romani. ne place, nu ne place, asta e. spre deosebire de unguri, care is cah, nemtii is baietii buni. sau, cel putin asta e perceptia publica.
    acu, n-am prea mult de stat pe ganduri cand vine vorba de ales. intre un mitoman schizofrenic, si un neamt mai saracut mobilat la mansarda, dar care inca n-a apucat sa faca prea multe idiotenii (din pacate, asta nu-i o garantie ca n-o sa faca), ii dau o sansa neamtului.
    chestia cea mai importanta e sa-l tina astia (doar) la fereastra pana in alegeri, sa n-apuce sa spuna prea multe prostii, si mai ales sa-l pazeasca de mers la jacuzzi.

  5. Păi da, şi indiferent ce-ar face, ca preşedinte interimar sau ca preşedinte al nost’, o va face nemţeşte.
    Ce nu trebuie să uităm noi e că dacă-l vom vota să ne fie preşedinte, musai tre’ să ţinem cont că el e neamţ. Da’ noi nu!

  6. Da maestre, este neamţ. Cu tot ce implică asta;lipsă de imaginaţie, reacţie întârziată, lipsă de supleţe în gândire: Ce mai, ca dansurile nemţeşti: mişcări de front şi de formaţie! ” Mitul nemţesci” în Sibiu, a început prin anii 80, DOAR după ce saşii au emigrat şi au trimis primele pachete cu cafea vidată, cu săpun nemţesc, cu vanilie-zuker şi bak pulver. Ca să aveţi o imagine plastică a ce face şi cum face un neamţ, revedeţi-l pe Chaplin strângând nasturii de la fustele cucoanelor, cu cheia franceză!. Unui neamţ îi spui ce să facă, iar dacă nu îi spui când să se oprească, nu ştie singur..

  7. Pacat ca inregimentarea A3 va face sa scrieti ce, sper, ca nu credeti. M-ati dezamagit pentru prima oara in anii de cand va citesc. Dislike. Jumatati de adevaruri interpretate cu tendinta. Sper ca va veti trezi.

    • Deci „în anii” de când mă citiţi am fost în regulă, apoi când am scris ceva ce nu vă e pe plac, brusc, am devenit „înregimentat”, tendenţios, etc. . Sper că atunci când „dau în Ponta” e ok. Sau în Băsescu. Şi atunci poate altundeva ar trebui să cercetaţi înregimentările – cu sau fără ghilimele.

      • Puteţi critica după cum vreţi şi pe cine vreţi. Ştim asta. Doar că a condamna un personaj pentru că e neamţ şi nu după cele realizate mi se pare a la Badea (în pasă proastă), Şi nu vă face cinste.
        Continui să vă citesc şi chiar încerc să mă uit la „Parol, monşer” de pe NTV chiar dacă ora e nepotrivită.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...