Unul dintre motivele pentru care nici la această oră nu ştim cu certitudine cine vor fi balaurii şi cine Făt Frumos în marele caft electoral din această toamnă e deficitul de sudalmă. Doar unul dintre motive, nu singurul. Dincolo de gimnastica marilor cârdăşii, alipiri, altoiri, combinări şi recombinări, pentru cei care au propune viitorii prezidenţiabili, pentru cei care au se propune ca prezidenţiabili, dar şi pentru cei care aşteaptă să fie propuşi/peţiţi/convinşi nu e foarte limpede cum s-ar putea vulcaniza candidaturile astea în lipsa unui riguroas calcul al balisticii flegmei. Pentru viitorul candidat nu e important că va candida, nici ce ar putea avea el de propus electoratului, ci împotriva cui ar trebui să declare că luptă el.
Cum autoritatea electorală permanentă (majusculele le lăsăm pentru zile cu roşu în calendar) pare că s-a mutat la ambasada americană, normal că drept credincioşii merg târâş, pe coate şi genunchi, să dea de trei ori înconjurul locului sfânt, să pupe sfintele moaşte şi să ia zeamă sfinţită de la altarul sfântului unchiu’ Sam. Că doar cei cu adevărată credinţă în suflet şi bube în genunchi vor primi loc în rai şi mandat. Or e deja demonstrat că drumul spre rai trece pe la ambasadă, unde e licuriciul mereu viril şi curge apă din Iordan la robinet. Dar ambasada face şi ea ce poate, îi semnează candidatului contractul de arendă pe România, în numele sfântului şist, al Roşiei Montane şi al Bechtel, FMI! Dar tot trebuie să candidezi, să-ţi tragi poza în afişe şi să mimezi că participi la alegeri libere şi serioase.
Şi aşa ajungem la deficitul de sudalmă. Aici e marea problemă. Pentru potenţialii candidaţi nu e foarte clar pe cine trebuie să înjure în campania electorală. Că nu poţi candida pentru că vrei să faci ceva, pentru că ai promis să faci ceva pentru ţara asta… Nu se poate aşa, te faci de rahat! Nu, monşer, dacă te bagi la treabă e musai să anunţi împotriva cui candidezi tu. Anti-ce eşti tu, că altfel nu merge! Doar nu o să te apuci să vorbeşti despre ce eşti tu în stare să faci, sau (puşche pe limbă!) despre nevoile ţării şi cum ai tu în minte să le rezolvi! Ptiu! Dracu’ a mai văzut aşa ceva!
„Anti-Băsescu” era o chestie mişto, dar nu se mai fumează, că nu e clar dacă Băsescu mai înseamnă ceva. Şi nici nu te poţi baza doar pe voturile lui Mondial, Amabasador, Transformator, Dildo şi Carnivor. Păcat. Anti-Băsescu era o chestie mişto! Dar s-a purtat acum două sezoane. Şi pe urmă e greu să fii anti ăla cu care eşti bot în bot. Anti-PSD s-a încercat, ar merge ca ventuză, dar nu merge ca antinevralgic. Aia e. Trebuie nişte anti. Ceva. Că fără nu se poate. Dacă nu poţi veni (de la ambasadă) în faţa alegătorului şi să-i spui „bă ţopârlane! Mă votezi pe mine pentru că ai boală pe ăla!” ieşi rău. Foarte rău. Pentru că atunci trebuie să explici de ce eşti tu breaz şi ce eşti în stare să faci. Şi asta e o chestie tare împuţită.
Aia e. N-ai anti, nu candidezi.
Uite, vezi? D’aia are dreptate bătrânul bolșevic când spune că Ponta trebuie să candideze. Da, că micul Tipătescu are în continuare antibăsescu, nu și l-a consumat pe tot.
Esti tare, domnul meu. Foarte tare. Imi place rau de tot. Sa te tina al’ de sus tot asa si cat mai mult. Pentru ca cineva trebuie sa mai spuna si adevarul in cloaca asta de se cheama … cum se cheama. Nu ca s-ar darama muntii ori s-ar desparti apele ca urmare a spuselor in cauza, ci pentru ca, din cand in cand, mai trebuie sa ridicam capetele si sa luam o gura de aer. Si, tot din cand in cand, mai trebuie sa ne si radem un pic. Noi de noi. Ca destul o fac altii in locul nostru. Pai, nu!?!
Pai nu vedeti ca mesajele sint cu stinga anti-dreapta si dreapta anti-stinga? Ridicol, la cit traseism si cita bagare de picioare in ele principii s-au vazut, da’n lipsa de altceva…