AcasăUncategorizedTija de sfinţire şi...

Tija de sfinţire şi valva de afurisire

Mare vâlvă au făcut ieri fotografiile cu Inexplicabil de Fericitul Daniel mânuind sfântul trafalet întru binecuvântata umezire a tot ce e pe lista de inventar la studiourile Trinitas. A venit, apoi, explicaţia tehnică a mereu arţăgosului părinte Constantin Stoica: nu e trafalet, e o „tijă de sfinţire”. Mai exact „O tija telescopica, folosita pentru insemnarea centrului Sfintei Cruci cu untdelemn sfintit, la sfintirea cladirilor.„.

Pentru ignoranţii care suntem, lipsiţi de educaţia tehnică necesară înţelegerii tehnologiei sfinţirii, în poză e trafalet. Trafalet vedem, trafalet spunem.

trafalet

Foto: Basilica

 

Acum, privind fotografiile trebuie să remarcăm stilul. Pentru că, nu-i aşa, iată, tija de sfinţire e albă, iar ruloul de la trafalet e auriu, asortându-se minunat cu veştmântul auster al incredibil de fericitului.

Că BOR are un post de radio şi o televiziune, asta nu e deloc rău. Nimic de mormăit aici, dimpotrivă. Că nefiresc de fericitul Daniel a decis să „sfinţească” în sfântul rit trafalet fiecare petec de tencuială, fiecare balama a fiecărei uşi, iar nu e rău, că dracu’ se ascunde şi în priză, şi în mufa USB, şi în sulul de hârtie igienică, şi în clanţa uşii. Doar că prisosul ăsta de sfinţeală a născut o situaţie ridicolă. Poa’ să zică padre Stoica orice vrea gura lui de inginer în ale sfinţelilor, dar dacă ce are teribil de fericitul în mână e busuioc şi nu trafalet, atunci e cazul să discutăm şi despre intrarea duduiei Eba în Academie.

Explicaţiile vorbetelui Patriarhiei, oricât de răstite ar fi, nu evacuează ridicolul situaţiei, ci îl amplifică. Tija de sfinţire, pistonul de binecuvântare, valva de afurisire sau pâlnia de împărtăşanie or fi scule specifice, despre care învaţă studenţii de la Politehnica Teologică, dar anormal de fericitul sigur nu a transformat busuiocul în trafalet, aşa cum Iisus prefăcea apa în vin. Iar daca observăm ridicolul situaţiei, nu înseamnă nici că suntem mai puţin ortocşi, nici că ne-a luat dracul minţile. Nu nouă. Ci cel mult că noi nu ne-am pierdut humorul.

Toată întreprinderea asta, a sfinţirii industriale, respiră, e drept, un aer de veac XXI, dar veacul ăsta are şi alei mai ridicole. Gestul sfinţirii, cu buchetul de busuioc înmuiat în apa sfinţită, are o valoare simbolică, importantă, dar simbolică, valoare care dispare atunci când apare „tija de sfinţire”.

Mă aştept ca, de bobotează, data viitoare, alde taica popa să vină cu vermorelul, ca să fie mai eficient.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Ioiii, rabbi, dacă vreau să-mi sfinţesc cercelul din buric, va veni Nepermis de Fericitul Patriarh cu Prea fericit-Jucăuşa sa unghiuţă, să picure mir?

  2. Buna seara! Un singur sfat am pentru dumneavoastra: va rog sa va informati mai bine inainte de a publica ceva. Dat fiind faptul ca dumneavostra ca blogger ajungeti sa influentati opinia celor care va citesc, este absolut necesar ca inainte sa scrieti ceva sa verificati daca acele informatii sunt adevarate. Va multumesc si va doresc o seara minunata.

  3. Mie chiar mi-a placut cum a explicat purtatorul de cuvant faptul ca tija este telescopica – „… si are aproximativ 2,5 – 3 metri.”. Totusi cred ca pentru mai multa claritate ar fi trebuit sa spuna ca are „aproximativ intre …”.
    Urmează ca sfintirea adunarilor de credinciosi sa nu mai fie facuta cu manunchiul de busuioc, ci cu vermorelul.

    Oricum, mai hazliu este soborul de preoti care, inghesuiti in telescaun, cu cana si somoiogul, sfintea in dreapta si in stanga, din aer, partia.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...