Ce culoare are pixelul?

Una dintre întrebările pe care le-am pus, cu insistenţă, în ultimele zile, în toate apariţiile la tv, era legată de nedenunţarea, de către Traian Băsescu, a faptelor fratelui său, despre care, conform propriilor declaraţii, ştia din 2013.

Într-un comunicat, publicat pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale, Traian Băsescu îmi răspunde. Am să redau integral răspunsul pus la dispoziţie de către Preşedinţie, la această întrebare:

Președintele României, domnul Traian Băsescu: «Anul trecut fratele meu mi-a spus că este șantajat. I-am cerut atunci să meargă imediat să informeze instituțiile statului. Ceea ce a și făcut. Eu nu puteam să merg să fac un denunț de șantaj în numele lui, dar, repet, i-am cerut să meargă imediat să informeze instituțiile statului.»

Răspunsul lui Traian Băsescu intră perfect în logica pixelului albastru. “Poate o fi zis ceva copilul…”. Din nou, Traian Băsescu se preface că nu înţelege ce e întrebat. Mircea Băsescu nu este arestat pentru că a fost victimă a vreunui şantaj! Pentru că nu poate fi vorba de şantaj când unii pe care i-ai ţepuit îţi cer banii înapoi! Or, chiar dacă Mircea Băsescu l-ar fi minţit/informat greşit pe fratele său, nu am nicio îndoială că Traian Băsescu ştia exact despre ce este vorba, ştia foarte bine că acolo s-au dat şi s-au luat bani. Foarte probabil, încă din 2011 (!), de pe când am consemnat prima tentativă de muşamalizare a acestei afaceri.

Dacă Mircea Băsescu a primit bani, folosindu-se de numele preşedintelui, promiţând marea cu sarea, iar Traian Băsescu nu avea cum nu fi informat despre asta, din nou, exista obligaţia denunţului!

Deci, ce culoare are pixelul ăsta?

7 thoughts on “Ce culoare are pixelul?”

  1. Poate ne explica onor domn Funeriu ce culoare are pixelul, ca deja Boc a explicat cat de vertical si integru e fratele mai mare. Din cate am auzit la decorarea intelighentiei, dl Liiceanu declara ca Basescu le-a aratat calea lor, intelectualilor. Acum as vrea sa-i aud parerea, poate ne citeste ceva din Apelul catre…. cei ca el.

  2. Art. 262 C pen incriminează omisiunea de a denunţa de îndată săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 215 ind1, 217 alin 2-4, 218 alin 1 şi 276 alin 3 C pen. ….
    Legea reglementează şi cauze de nepedepsire a comiterii acestei infracţiuni (cea de nedenunţare).
    când este comisă de soţ sau rudă apropiată.….
    +++
    Art. 264 C pen. incriminează ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii faptei, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii…..
    Favorizarea săvârşită de soţ sau rudă apropiată nu se pedepseşte.
    +++
    Preşedintele s-ar afla în stare de incompatibilitate cu… bunul simţ, atâta timp cât ocupă funcţia supremă, poziţie din care favorizează infractorul (frati-su). Dacă niciun simplu cetăţean nu poate fi sancţionat, fiind rudă apropiată cu infractorul, nu-i mai dai şi funcţia din care să poată exercita cu cea mai mare uşurinţă nedenunţarea şi favorizarea infractorului.

    1. Dacă genul ăsta de răspuns ar veni dinspre Cotroceni, atunci am discuta despre o recunoaştere a faptelor. Sigur, în condiţiile legii, nu e angajată răspunderea penală, dar demisia devine obligatorie. Şi discutăm, pe lânga textele de Cod penal, invocate de tine, şi despre art. 80(2) din Constituţie.

      1. Dom-le, să am pardon. Inclusiv tălică susţii obligativitatea denunţului, dar o mai face şi Mihai Gâdea, de faţă cu “maestrul” Abraham, care ştie foarte bine că nu-i poate fi imputată nedenunţarea infractorului, ba nici măcar favorizarea lui. E nevoie să nu batem câmpii. Că articolul 80 alin 1 şi 2 n-are nimic a face cu codul penal şi astfel nici demisia nu e obligatorie decât poate pentru un obraz subţire, ceea ce e evident că nu e cazul. Doar că asta nu ne scuteşte de a fi realişti! Eu am citat, nu am invocat nişte texte, că nu vreau eu să justific nimic. Am încercat să explic. E însă păcat dacă nu putem fi realişti şi invocăm obligaţii abracadabrante, făcându-ne de… poveste.

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.