AcasăUncategorizedCe culoare are pixelul?

Ce culoare are pixelul?

Una dintre întrebările pe care le-am pus, cu insistenţă, în ultimele zile, în toate apariţiile la tv, era legată de nedenunţarea, de către Traian Băsescu, a faptelor fratelui său, despre care, conform propriilor declaraţii, ştia din 2013.

Într-un comunicat, publicat pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale, Traian Băsescu îmi răspunde. Am să redau integral răspunsul pus la dispoziţie de către Preşedinţie, la această întrebare:

Președintele României, domnul Traian Băsescu: «Anul trecut fratele meu mi-a spus că este șantajat. I-am cerut atunci să meargă imediat să informeze instituțiile statului. Ceea ce a și făcut. Eu nu puteam să merg să fac un denunț de șantaj în numele lui, dar, repet, i-am cerut să meargă imediat să informeze instituțiile statului.»

Răspunsul lui Traian Băsescu intră perfect în logica pixelului albastru. „Poate o fi zis ceva copilul…”. Din nou, Traian Băsescu se preface că nu înţelege ce e întrebat. Mircea Băsescu nu este arestat pentru că a fost victimă a vreunui şantaj! Pentru că nu poate fi vorba de şantaj când unii pe care i-ai ţepuit îţi cer banii înapoi! Or, chiar dacă Mircea Băsescu l-ar fi minţit/informat greşit pe fratele său, nu am nicio îndoială că Traian Băsescu ştia exact despre ce este vorba, ştia foarte bine că acolo s-au dat şi s-au luat bani. Foarte probabil, încă din 2011 (!), de pe când am consemnat prima tentativă de muşamalizare a acestei afaceri.

Dacă Mircea Băsescu a primit bani, folosindu-se de numele preşedintelui, promiţând marea cu sarea, iar Traian Băsescu nu avea cum nu fi informat despre asta, din nou, exista obligaţia denunţului!

Deci, ce culoare are pixelul ăsta?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Poate ne explica onor domn Funeriu ce culoare are pixelul, ca deja Boc a explicat cat de vertical si integru e fratele mai mare. Din cate am auzit la decorarea intelighentiei, dl Liiceanu declara ca Basescu le-a aratat calea lor, intelectualilor. Acum as vrea sa-i aud parerea, poate ne citeste ceva din Apelul catre…. cei ca el.

  2. Art. 262 C pen incriminează omisiunea de a denunţa de îndată săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 215 ind1, 217 alin 2-4, 218 alin 1 şi 276 alin 3 C pen. ….
    Legea reglementează şi cauze de nepedepsire a comiterii acestei infracţiuni (cea de nedenunţare).
    când este comisă de soţ sau rudă apropiată.….
    +++
    Art. 264 C pen. incriminează ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii faptei, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii…..
    Favorizarea săvârşită de soţ sau rudă apropiată nu se pedepseşte.
    +++
    Preşedintele s-ar afla în stare de incompatibilitate cu… bunul simţ, atâta timp cât ocupă funcţia supremă, poziţie din care favorizează infractorul (frati-su). Dacă niciun simplu cetăţean nu poate fi sancţionat, fiind rudă apropiată cu infractorul, nu-i mai dai şi funcţia din care să poată exercita cu cea mai mare uşurinţă nedenunţarea şi favorizarea infractorului.

    • Dacă genul ăsta de răspuns ar veni dinspre Cotroceni, atunci am discuta despre o recunoaştere a faptelor. Sigur, în condiţiile legii, nu e angajată răspunderea penală, dar demisia devine obligatorie. Şi discutăm, pe lânga textele de Cod penal, invocate de tine, şi despre art. 80(2) din Constituţie.

      • Dom-le, să am pardon. Inclusiv tălică susţii obligativitatea denunţului, dar o mai face şi Mihai Gâdea, de faţă cu „maestrul” Abraham, care ştie foarte bine că nu-i poate fi imputată nedenunţarea infractorului, ba nici măcar favorizarea lui. E nevoie să nu batem câmpii. Că articolul 80 alin 1 şi 2 n-are nimic a face cu codul penal şi astfel nici demisia nu e obligatorie decât poate pentru un obraz subţire, ceea ce e evident că nu e cazul. Doar că asta nu ne scuteşte de a fi realişti! Eu am citat, nu am invocat nişte texte, că nu vreau eu să justific nimic. Am încercat să explic. E însă păcat dacă nu putem fi realişti şi invocăm obligaţii abracadabrante, făcându-ne de… poveste.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...