AcasăUncategorizedViaţa fără smart phone

Viaţa fără smart phone

Cucoana păşeşte mecanic, straniu. Face trei paşi. Stâlp. Se opreşte. Un pas lateral, evită stâlpul, păşeşte mai departe. Se opreşte. Se răsuceşte la 90 de grade. Păşeşte mai departe. În tot timpul ăsta nu a ridicat privirea de pe ecranul telefonului. Nicio expresie nu i-a mişcat muşchii feţei. Încerc să o evit. Intră în mine. Chip lipsit de expresie. Ochi goi. Îmi cer eu scuze. Nu spune nimic. Îşi întoarce privirea spre ecranul telefonului şi îşi continuă mersul mecanic.

Intru la metrou. Am nevoie de o cartelă. Îi dau casieriţei 5 lei. Îmi dă rest un leu. Cartela. În tot timpul ăsta a continuat să îşi plimbe degetul pe ecranul telefonului. Cobor spre peron, strecurându-mă printr-o mulţime de zombie smartphonaţi.

În tren toţi sunt prinşi cu plimbatul degetului pe ecranul câte unui smart phone. Chipuri imobile, rictusuri încremenite, fiinţe împietrite, la care doar câte un deget atinge un ecran de sticlă. În capătul vagonului, unul beat se pune pe cântat. Se ridică o legiune de mâini, toate ţinând câte un telefon în mână, toate străduindu-se să captureze ceva din jelania beţivului, ceva din viaţa reală. Ăla beat mort e viaţa reală! Tace. Mâinile se lasă în jos, degetele încep din nou să se mişte de ecranele telefoanelor, chipurile rămân lipsite de expresie.

Mă întâlnesc cu prietenii. Ne zâmbim. Ne strângem mâinile. Comandăm cafea, bere, ceai, limonadă. Suntem diferiţi. Cafea, bere, ceai, limonadă. Unii sunt iPhone, alţii sunt Samsung. Eu sunt Nokia vechi, ne-smart, ne-touch-screen, doar nişte taste uzate. Prietenii mei privesc relicva mea ca pe o creatură bizară. Apoi chipurile le încremenesc şi degetele încep să străbată potecile display-urilor. Spun un banc. Întreb de una, de alta. Niciun răspuns, niciun surâs, nicio expresie. Las banii de cafea, pe farfurioară. Mă ridic şi plec. Mă strecor printre androizi. Sau iosişti. Sau ce vor fi fiind. Ajung în stradă. În mulţimea de trecători cu capul aplecat la 45 de grade şi degetul în permanentă excitare a clitorisului digital.

Un bloc întreg e îmbrăcat într-o uriaşă reclamă care mă invită să intru în familia celui mai nou telefon inteligent. Peste drum, un ditamai panoul mă pofteşte să fiu mereu conectat. Mă opresc. Stau în mijlocul trotuarului. Plouă. E udă. E rece. Ploaie. Nu e iRain. E ploaie. Nu e nici măcar #ploaie. E ploaie şi atât.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. In Germanica sint foarte multi in metrou/tren/autobuz care citesc carti hard-copy, sau de pe eReader. In parcuri la fel, prin statii si pe unde mai sta omu’ sa astepte ceva la fel. Like, ca sa zic asa.

    • Cineva, nu mai stiu exact cine si in ce context, spunea acelasi lucru cu ani in urma despre… Moscova. Bine, ideea de baza era ca oamenii prefera sa lectureze carti cand calatoresc cu metroul, nu ziare ca bucurestenii, dar esenta asta era: rusii, rautanii aia de rusi, prefera literatura cat de cat serioasa jurnalismului deseori de sorginte tabloida.

  2. Mai zilele trecute o doamna isi declara supararea fiindca se intalnise cu o problema si „nu au spus nimic la televizor” … daca nu s-a spus la televizor, nu exista. Viata nu exista decat in direct. Dar, deja, televizorul este cu un picior in “reciclabile”. Incet, dar sigur, viata nu va exista decat in „i”. iViata ne astepata cu retelele deschise. Nu vom fi decat niste mici icon-uri aliniate pe un display, facand degeaba drop shadow . Ne va touch-ui si noi ne vom misca. Fara touch-ul ei nu ne vom deschide ca sa ne aratam interfetele. Ne vom distinge numai daca iViata ne va zoom-ui …

    “Clasicii” cu taste uzate trebuie sa se (re)traga pe banda de langa acostament. Pe traficul relationalului trece, in viteze de 4G, iViata ca un torrent, download-ind friends, like-uri si share-uind frumusetea live.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...